La cimitir, birjar, la cimitir!

 

*** Lucrarea care m-a impresionat cel mai mult. Arta cioplitului este la cote maxime si foarte probabil nici un sculptor roman in viata nu mai este capabil de asemenea detalii in marmura. Din pacate nu am descoperit nicio semnatura ***

 

Sper sa nu sune prea morbid dar voiam demult sa vizitez cimitirul Bellu. Probabil inca din vremea liceului pentru a vizita, romantic, mormantul lui Mihai Eminescu. Nu e asa de simplu pe cat suna. Dupa ce am facut aceasta vizita acum cateva zile vreau sa spun ca acest loc de odihna e al naibii de obositor. In cateva ceasuri abia am putut vedea cam o treime din Bellu ortodox, fara a pune la socoteala asadar partea militara sau cea catolica. Si nici mormantul lui Eminescu nu l-am gasit.

 

Interesul mi-a fost reactualizat de povestea pe care am citit-o recent despre identificarea unei statui din complexul Modura al lui Baraschi care fusese initial ridicat in parcul Herastrau. Am mai gasit si eu inca o statuie  din acest ansamblu, reprezentand o taranca, admirabil realizata. In plus, l-am avut ca insotitor si ghid pe sculptorul Dinu Radulescu. Expertiza sa m-a ajutat enorm sa identific sculpturi nesemnate sau sa aflu comentarii avizate despre lucrarile de arta care impanzesc cel mai faimos cimitir al Bucurestiului.

 

 

 

*** Portretul actritei Dina Cocea, nesemnat ***

 

Acelasi mormant este insa impodobit si cu acest bronz semnat Oscar Spaethe:

 

 

 

 

 

*** O alta lucrare extraordinar de detaliata. Nici aceasta nu era semnata intr-un loc vizibil ***

 

 

 

 

*** Din nou dovada unei maiestrii probabil disparute. Viteza in care traim astazi si dislocarea pilonilor clasici de educatie plastica au rupt lantul prin care mestesugul trecea de la o generatie la alta. A ciopli in marmura o asemenea lucrare necesita tehnici si indemanari pierdute. Pacat ***

 

 

 

 

 

*** gasesc aceasta usa de cavou admirabil realizata ***

 

 

 

*** Portretul actorului Vasiliu Birlic ***

 

 

 

*** Sculptura neo-medievala pe monumentul familie Bar ***

 

 

 

*** Sculptura de la capataiul atletei Lia Manoliu ***

 

 

 

*** Portretul interpretei de muzica populara Marioara Tanase (nu Maria!). Aceasta a fost, spun istorisirile de demult, o slabiciune a dictatorului Gh. Gheorghiu Dej ***

 

 

Reputatul sculptor Carol Strork (tatal lui Frederic Stork) a acceptat comenzi pentru monumente funerare. Iata acest bust in stil antic roman. Doamna este reprezentata ca o membra a aristocratiei de altadata:

 

 

 

Si tot Carol Stork semneaza celebrul portret al pictorului Theodor Aman:

 

 

 

 

 

*** Un bust realizat la standarde plastice inalte, semnat Condiescu ***

 

 

 

“Taranca” lui Constantin Baraschi. Piesa este absolul splendida!

 

 

 

 

 

 

Si semnatura lui Corneliu Medrea se regaseste la Bellu:

 

 

 

 

 

Sfinxul lui Dimitrie Paciurea vegheaza peste mormintele familiei sale:

 

 

 

Sculptorul Ion Irimescu a realizat portretul pictorului Dumitru Ghiata:

 

 

 

O lucrare a la Medrea dar semnata de Onofrei (?):

 

 

 

*** O statuie semnata P. Granet de pe mormantul familiei Don ***

 

Profesorul R. Romanelli din Florenta semneaza bustul doctorului Constantin Istrati. Oare care o fi fost povestea medicului si a acestui portret? Nu contenesc a mai mira cand vad asemenea cazuri pe care cei din generatia mea le considera excentrice sau inexplicabile. Din pacate, haul cascat de deceniile stupidului comunism a inghitit – geografic si biografic – cazurile firesti in care un roman mergea la bai in Italia, in vacanta la Paris sau la studii la Berlin. Cateva generatii bune, cei nascuti odata cu al doilea razboi mondial si pana la cei din generatia mea, au pierdut aceasta ordine a lucrurilor. Acum, ca am scos comunismul din Romania (oare?), vom reusi sa scoatem si comunismul din noi?

 

 

 

 

*** Maestrul Gheorghe Dinica ne zambeste intru eternitate din portretul semnat Munteanu D C ***

 

Cavoul familiei arhitectului Ion Mincu este impodobit cu opt ingeri semnati Severin:

 

 

 

 

In Bucurestiul anului 1924, dl Spriridon Georgescu de pe strada Aquila nr. 9, prelua comenzi pentru monumente funerare ca acesta (am gasit si o strada Acvila care poate fi cea in cauza. Se afla pe langa Calea 13 septembrie, in cartierul Uranus, ras de Ceausescu pentru a construi Casa Poporului):

 

 

 

 

Prezenta mea in lumea artistilor m-a facut martor la mai multe comenzi date sculptorilor de potentati ai vremii care doresc sa-si proiecteze imaginea postuma dupa propriile planuri. Cum si artistii si comanditarii sunt inca in viata, n-am sa dau nici un nume. Constat insa ca o opera de arta il poate face nemuritor nu numai pe artist. Ci si pe cei care o poarta la capatai.

 

La nimic reduce moartea cifra vietii cea obscura -

 

In zadar o masuram noi cu-a gandurilor masura,

 

Caci gandirile-s fantome, cand viata este vis.

 

(M. Eminescu -  Memento Mori)

 

Si eternitatea are uneori termenul ei de garantie…