Decorativ si elaborat ca o stampa japoneza… O conjunctura fericita m-a abatut dintr-ale mele si m-a facut sa-l sun pe pictorul Viorel Marginean. A acceptat imediat sa-l vizitez la atelier, mai ales ca suntem “vecini”, el in atelierele din Pangratti – un soi de Olimp imobiliar al artei plastice romanesti -, eu in Televiziune. Am gasit pe sevalet aceasta lucrare, o comanda la care pictorul lucreaza in prezent:

Ne-am asezat la taifas. In cateva clipe am redescoperit ceea ce uit mereu cand am in fata un om la o anumita varsta si eventual in costum: cat de jucaus este de fapt un om inteligent, senin si stapan pe mestesugul sau, oricare ar fi acela. Nu ma credeti? Pai ia uitati cum pozeaza Marginean, usor ca o pasare maiastra ca in panzele sale:

Mi-a aratat bucuros cateva pasari tocmai terminate. Maiastrele care au devenit leitmotiv al operei sale.

Pe un alt sevalet statea o alta lucrare care astepta sa fie “colorata”, intr-un alt colt lucrari mai vechi scoase la lumina ca sa rasufle. Un univers care ma fascineaza de fiecare data cand ii trec granitele.

*** Am vazut mai putin portrete la Marginean dar asta nu inseamna ca nu stapaneste genul ***

O lucrare care urmeaza sa plece la Paris pentru a se alatura colectiei Dan Haulica:

Daca tot era de joaca, mi-am inscenat si eu un cadru inconjurat de lucrarile lui Marginean:

Pe un raft intr-un colt, am gasit doua trofee castigate de pictor cu decenii in urma:

Doua lucrari care mi-au placut in mod deosebit:

Pentru a le putea fotografia mai bine, Viorel Marginean a trebuit sa sterga de pe unele panze colbul depus in timp. Asta arata inca odata ca nu suntem nici pe departe capabili sa consumam si sa ne bucuram de cata arta se produce in tara asta. Suna a dare de seama despre o marfa oarecare, ceea ce nu este cazul, dar ar trebui sa se intample ceva pentru ca arta sa circule, sa fie vazuta, apreciata, criticata, iubita.