Am ajuns la Pitesti chitit sa vad Galeria de Arta. Imi placuse cu alta ocazie exteriorul cladirii si dialogul cu sediul primariei de care o desparte o frumoasa piata pietonala. Asa trebuie sa si fie un muzeu: in centru, la indemana. In plus, era o prima zi insorita dupa o primavara ciudata si in preajma sarbatorii de Florii, cand pitestenii sunt rasfatati cu festivalul Simfonia Lalelelor.

*** O lucrare a sculptorului Gh. Iliescu-Calinesti (1932 – 2002), donata muzeului ***

In fotografia de sus se vede fostul sediul al Curtii de Apel. In perioada comunista a fost centru de cultura si acolo a avut Floria Civitu singura expozitie personala, in 1965.

Si iata si sediul Galeriei, fatada dinspre primarie:

Acesta este frontonul, fata dinspre bulevard.

Galeria se numeste “Rudolf Schweitzer-Cumpana pentru ca pictorul a facut o donatie generoasa si consistenta constand in lucrari de-ale sale. Pentru fanii sai, aici e locul pentru a-i vedea grupat o multime de tablouri. Nucleul muzeal a fost constituit cu ajutorul altei donatii, cea a sculptorului Gheorghe Iliescu-Calinesti. Restul lucrarilor au fost achizitionate in anii 70-80 ai secolului trecut prin programul sistematic si de o tenacitate demna de admiratie a directiei muzeale a R.S.R. . De notat ca Gh. Iliescu-Calinesti a mai lasat Pitestiului si un simpozion international de sculptura a carei prima editie a avut loc in 2001. Un an mai tarziu artistul se stingea din viata dar simpozionul a continuat, preluand numele artistului si crescand in prestigiu si participare de la an la an.

Ca ghid l-am avut pe nimeni altul decat seful sectiei de arta a muzeului, Augustin Lucici, el insusi artist plastic si – ca sa inchidem cercul – elev in clasa de desen a dnei Civitu.

Inteleg ca fonduri pentru achizitii nu mai exista, insa muzeul sufera de lipsa unui catalog al colectiei permanente. Un deficit scuzabil numai prin comparatie, daca ma gandesc ca nici MNaR nu are un catalog al Galeriei Nationale. Astept insa cu destula nerabdare o atitudine proactiva a celor de la Pitesti si nu numai, care sa colinde comunitatile locale de afaceri pentru finantarea unor cataloage. Ne facem de ras altfel… In consecinta, va cer scuze ca insir si eu fotografii ale tablourilor si sculpturilor din muzeul de la Pitesti fara alte precizari si comentarii.

Multumiri dlui Lucici pentru timpul acordat si pentru ospitalitate!