“Ce putin priceput esti, Sancho, raspunse Don Quijote, in treburile cavaleresti! Taci si ai rabdare, caci va veni ziua cand ai sa vezi cu ochii tai ce lucru de cinste este sa starui pe drumul apucat de noi. Iar de nu-i asa, spune-mi tu, poate fi pe lume mai mare multumire ori se poate asemui vreo placere cu aceea de-a fi biruitor intr-o batalie si de a-ti infrange vrasmasul?” Miguel de Cervantes Saavedra, ‘Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha’

Dar cu cine ne luptam? Privim in afara sau inlauntrul nostru? Din ce este cladita treapta pe care o apasam cu talpa pentru a urca un pic? Dintre cartile laice ale omenirii, Don Quijote este fara doar si poate printre cele care au influentat cel mai mult cultura umana. Don Quijote ne priveste mai viu si mai actual decat un om pe care il intalnim pe strada. Si batranul hidalgo se tine de mana cu alte plasmuiri mai reale decat concretul precum Sherlock Holmes, Madame Bovary, Falstaff si, probabil, Harry Potter. Face parte din categoria celor care – pentru ca n-au existat – a trebuit sa fie inventati pentru ca reprezinta o parte perena si nelipsita din fiecare dintre noi.

Sus/jos, stanga/dreapta, alb/negru, yin/yang, Quijote/Panza. Seria de binoame poate continua mult, poate fi rescrisa de o mie de ori dar din nici o varianta personajele lui Cervantes nu pot lipsi. Iar eu va spun ca Jan Albu a gasit aceasta tema dintr-un firesc evident si discret in acelasi timp. Dar a facut mai mult: nu s-a oprit la o conversatie cu mine sau cu altii ci a transpus o gramada de idei intr-o compozitie plastica extraordinar de buna. Iti apare simpla, echilibrata si clara dintr-o singura privire, asa cum orice pictura de calitate iti lasa impresia. Iar apoi te atrage intr-un neobosit joc al decriptarii plastice. Ludic si deloc obositor. Eu am privit mult si panza direct si fotografiile lucrarii si nu ma mai satur sa descopar elemente si lucruri de finete.

Lucrarea are 100/90 centimentri si mai reprezinta o salutara revenire a lui Jan: este ulei pe panza. Este prima lucrare in ulei pe care Jan o realizeaza dupa mai multi ani. Asta daca nu socotim la numar cateva comenzi pe care artistul insusi le repudiaza. Iar de la acest Don Quijote eu consider ca incepe o noua etapa in viata de creator a acestui pictor.

Aceasta este imaginea in ansamblu a lucrarii:

Ma uit in sus, ma uit in jos, si ma intreb: cine este de fapt Don Quijote?

Ma vad nevoit, cu bucurie, sa scriu acest addendum la numai cateva zile dupa ce am postat acest articol. Jan m-a invatat – eu sunt cel care nu s-a obisnuit deocamdata – ca lucreaza “dinamic” sa zicem. Panzele sale se transforma, sunt modificate, traiesc o intreaga biografie pana cand artistul, ostenit poate, le abandoneaza lumii si le numeste “incheiate”. Asa ca Don Quijote al nostru a suportat ceva imbunatatiri pe ici pe colo si iata acum forma definitiva a picturii:

Ce e si mai interesant, e faptul ca Jan acum a prins gustul acestei teme. S-a reapucat de citirea temeinica a romanului lui Cervantes si  – daca ar fi sa-l judec dupa pofta actuala – ne promite o serie dedicata lui Don Quijote si hatrului sau scutier. A creionat deja o a doua lucrare. Iat-o. Dar nu va atasati prea tare. Pana sa fie gata, stiu sigur ca Jan va reveni de zeci de ori asupra cromaticii si compozitiei…