Marturia unei colectionare

 

Pana sa o cunosc pe doamna Maria Pirvutoiu, am “cunoscut-o” pe “Marieta” din povestirile si bunele vorbe ale prietenei sale Ariadna Zeck, patroana casei de licitatii AraArt Gallery. Apoi am intalnit-o pe acesta colectionara, o femeie maruntica in statura, care mi-a indus de la bun inceput o puternica impresie de discretie si curatenie. Cu cateva saptamani in urma mi-a aratat un articol despre felul in care a inceput sa isi dea seama de energiile vitale pe care ti le poti extrage din arta plastica. Mi-a permis sa reproduc acel text aici. Inainte de a o face, mai spun ca dna. Pirvutoiu este nascuta Vrana si mai adaug articolul despre dumneaei pe care l-am gasit in dictionarul lui Vasile Petrovici.

Asadar, are cuvantul Maria Pirvutoiu:

“M-am nascut si format intr-un mediu in care FRUMOSUL – sub toate aspectele sale – a constituit o coordonata a existentei, reflectat in ambientul familial, in cultivarea unor raporturi morale, in preocuparea constituirii unui univers estetic.

Mi se releva astazi, mai mult decat odinioara, dorinta parintilor nostri de a ne orienta in sensul principiilor lor de existenta, preluate de la generatiile anterioare: “respecta, conserva si transmite”.

Ma intreb: “a fost aceasta si o manifestare a echilibrului care sa le balanseze existenta, plina de vicisitudini, in lungul sir al peregrinarilor la care i-au supus vremurile…!! Le-au fost alinate suferintele si frustarile…???”

Aceleasi preocupari le-am remarcat si la apropiatii familiei mele, care mi-au oferit primul meu contact cu galeriile de arta, cu colectionarii … Acest lucru se petrecea in timpul copilariei mele – cu ocazia vizitelor facute fratelui mamei mele si unui var-primar al ei, ambii locuind in Bucuresti. Cum am reactionat eu – - un copil – ??? Am fost impresionata de tot ce vedeam, de numarul mare al obiectelor de arta, am inteles ca se doreste sa mi se transmita un mesaj (cunosteam astfel de preocupari din familie), DAR nu era lumea mea, nu ma regaseam “acolo”.

Mult mai tarziu, trecerea anilor si adolescentei, mi-a adus o alta perceptie si alta apreciere asupra lumii in care evoluasem, de care eram legata prin acele fire invizibile, care te atesta.

Asupra acestei viziuni, o contributie deosebita a avut si mostenirea spirituala din familie. Mama mea a fost RAPSOD POPULAR, cunoscatoare si purtatoare – prin cantec si povestiri – a unui nesecat izvor de datini si traditii ale aromanilor sud-dunareni, a nemarginitului respect pentru acei oameni neinfricati, care pentru pastrarea entitatii, a limbii si religiei lor nu a pregetat sa-si dea viata. Familia mea a platit un ggreu tribut, unul din stramosii mei fiind erou inscris in antologia romana, si fiind amintit si in scrierile (opere) ale unor cercetatori si scriitori: E.Tarcomnicu, I.Nicolau, V.Diamandi, T.Papahagi s.a.

Am mostenit totodata (din familie, de la bunici, rude, etc) diferite obiecte decorative, marturii ale preocuparilor pentru frumosul artistic: covoare lucrate de mana, broderii, icoane, mic mobilier, rablouri, diverse obiecte artizanale, provenind toate din vremuri mai indepartate.

Am avut marea sansa sa cunosc colectionari (nu chiar cei din familie), care m-au acceptat in preajma lor, desi eram inca foarte tanara. Acesti oameni deosebiti si-au facut o bucurie din a impartasi experiente si cunostinte unei persoane dornica sa invete si sa asculte “povestile” – acele intamplari fabuloase care le umpleau sufletele de frumos si de impliniri…

INTALNIREA cu aceste persoane m-a marat pentru toat[ viata, mi-a deschis noi universuri, constituind o ALTA TREAPTA pe drumul lung si anevoios al cunoasterii si apropierii de arta, de pisctura. Mi-au oferit posibilitatea cunoasterii active a lucrarilor din propriile lor colectii, m-au antrenat in discutiile cu privire la operele de arta ce erau oferite spre vanzare. Acele momente ofereau si discutii, uneori contradictorii, cu privire la apreciarea “OPEREI” – sub aspectul desenului, cromaticii, scriiturii (pensulatiei), perspectivei, mesajului, etc, etc.

La inceput mi-a fost greu… dar rabdarea cu care am fost tratata, lecturarea unei literaturi “de specialitate” spre care am fost indrumata m-a ajutat ENORM.

Le port RECUNOSTINTA tuturor, cei mai multi nemaifiind intre noi si realizez astazi ca fara aceasta “etapa” NU ar fi aparut PASIUNEA pentru pictura, pe care o port in mine de zeci de ani…

Aproape nu exista zi in care sa nu-mi amintesc de intalnirile noastre de la “ACADEMIE”, de discutiile si confruntarile binevenite cu: C.Constantinescu, P.Papahagi, T.Iliescu, M.Papari, E.Mogestern, N.Tuzlaru, C.Bala, R.Neacsu, Ec.Logadi, A.Busulenga, fam.Murnu, dr.Chiricuta, fam.Moscu, M.Dona, N.Radu, M.Zambaccian, M.Avramescu, Irasog… etc.

As dori sa rezerv un loc cu totul aparte pentru dl.V.Parisescu, al carui rol nu s-a marginit doar la evidentierea frumosului in opera de arta, dar, dincolo de aceadta, a stiut cu mult tact s[ scoat[ in evidenta calitatile operelor de artz pe care le aveam si sa-mi formeze mandria de a le fi “descoperit” si DISPONIBILITATEA de a le face cunoscute in cadrul manifestarilor expoziyionale, spre educarea si formarea si a altor persoane tinere, cum fusesem si eu, si sa-mi aduc contributia la nasterea altor PASIUNI si PASIONATI, care sa duca mai departe peste vremuri CREZUL impatimitilor colectionari.

Prin felul in care m-au tratat, prin increderea pe care mi-au acordat-o, prin evidentierea calitatilor lor morale si umane, aceste persoane s-au identificat cu suma de percepte ale mediului meu familial si au condus la nasterea unei PASIUNI de care nu ma credeam capabila.

**** Un facsimil din articolul scris de colectionara ****

Contactul cu arta universala, vizitarea unui numar mare de muzee mari si mici, expozitii, licitatii, castele, catedrale, case memoriale, de peste ror in lume unde am ajuns, a reprezentat o bucurie si completarea fericita a ce dobandisem in aprecierea artei “la mine acasa”, in Romania. Activitatea profesionala si calatoriile pe care le-am facut, in batrana Europa, Asia, peste ocean, au fost o binecuvantare, oferindu-mi prilejul de a vedea ARTA, in toate manifestarile sale si totodata modul de viata, gandirea si preocuparile traitorilor acestor spatii, spre deosebire de cei din spatiul carpato-danubian, la care existenta si apararea fiintei era TOTUL…

PASIUNEA mea s-a bucurat de intelegerea familiei – a parintilor si in mod special a sotului meu – care au acceptat privatiunile si sacrificiile care insotesc DORINTA achizitionarii obiectelor de arta, regasindu-se fiecare in aceste preocupari ale mele, prin deschiderea catre arta a sotului meu si prin regasirea unora din dorintele lor neimplinite la parintii mei.

PASIUNEA la care ajunsesem mi-a creat multe nelinisti, framantari, nopti nedormite …, dar si multe impliniri si satisfactii, mai cu seama sub aspectul “intalnirilor cu capodopera” si confirmarea ulterioara a calitatilor sale remarcabile.

Astfel imi amintesc intalnirea cu un peisaj al maestrului Gh.Petrascu infatisand “Curtea comneasca de la Targoviste”, pentru care m-am confruntat (in dorinta mea de a o achizitiona) cu o persoana reprezentand o autoritate in domeniul artei, pe care o c8unosteam si apreciam.

- Dupa ce am reusit sa iau lucrarea, am aflat si povestea celui care si-o dorise, chiar de la dansul…

- Cand m-am intalnit cu lucrarea “Hotel pe Sena” de Th.Pallady, lucrare remarcabila in opera autorului, oferita anterior unui alt colectionar, care a regretat-o nespus, ca si cel ce a instrainat-o, a fost pentru mine o sansa si as fi suferit daca ratam…

- Alta emotie am incercat atunci cand mi-a fost prezentata lucrarea “Trei fete taranci”, cunoscuta si sub titlul “Mama si fiicele” a lui St.Dimitrescu. Neavand suma dorita m-am ajutat de un CAR (nu era prima data…). Lucrarea respectiva a facut parte din colectia A. Bogdan – Pitesti si figureaza in inventarul facut dupa decesul acestuia. A fost lucrata de autor la mosia de la Vlaici, unde era invitat verile.

- In urma cu 40-45 de ani m-am intalnit cu o natura statica de Gh.Petrascu si un peisaj din  Franta, de acelasi autor. Nu am putut lua decat natura statica, care dupa multi ani a aparut pe coperta lucrarii “Istoria artei romanesti” de V.Dragut si D.Grigorescu.

SIRUL frumoaselor intalniri cu arta este foarte lung si nu-mi permit a-l mai continua… desi mi-au dat atatea stari de neuitat…

Aceasta a fost OPTIUNEa MEA, PASIUNEA MEA…

Doamne, CE SANSA MI-AI DAT!!!

Am meritat-o oare???
Cititorule care ai avut rabdarea sa citesti aceste randuri esti un mare iubitor de arta, sau poate DEJA un colectionar.

Iti doresc, cand vei ajunge la anii mei, sa-ti insiri povestea fiecarei “intalniri” cu operele care ti-au dat emotii si acele trairi speciale pe care le vei avea “cuibarite” in suflet si vei dori sa le impartasesti la randu-ti.”