Foto: Mihai Constantin/Artindex

Zina Blanuta Erschebet

1913 – 22 septembrie, născută la Şipoteni – Lăpuş
1932 – bursieră prin concurs la Academia de Arte Frumoase Iaşi, clasa profesor Nicolae Tonitza
1936 – absolventă a Academiei de Arte Frumoase Iaşi, secţia pictură
1943 – debutul la Salonul Oficial al Moldovei
1943-1945 – participări la Salonul Oficial Bucureşti
1946 – expoziţia regională “Ardealul” – Cluj1945-1998, – 15 expoziţii personale la Bucureşti şi Braşov, participă la 7 expoziţii republicane
1973 – comisar şi participant la expoziţia de grup din Wroclaw – Polonia
1975 – invitată la Simpozionul Internaţional My Osectniza – Polonia
1993 – expoziţie retrospectivă – 80 de ani de viaţă
1998 – 22.08. – moare la Braşov2003 – Expoziţie retrospectivă 90 de ani de la naştere – Muzeul de Artă Braşov.

Lucrări �n colecţii de stat şi particulare: Muzeul de Artă Bucureşti, Muzeul de Artă Braşov, principalele muzee de artă din ţară, Muzeul de Artă Wroclaw – Polonia, colecţii din Israel, Canada, S.U.A., Anglia, Italia, Germania, Belgia, Franţa, Bulgaria, Rusia.

Călătorii de documentare �n : Rusia (1968), Germania (1973), Wroclaw – Polonia (1973), Soci – U.R.S.S. (1974), Polonia (1975).

“Admir energia Zinei Blănuţă, curajul, entuziasmul permanent, supravieţuirea �nfr�ngerilor, perseverenţa hrănirii unui univers personal desfăşurat de la arta-obiect de intimă prezenţă �n spaţiul căminului, la pictura manifest din spaţiul social �nsufleţită de patosul marilor sentimente omeneşti. Dacă retrospectiva izbuteşte să ne restituie selectat periplul acestui univers, reconstituindu-şi-l, Zina Blănuţă nu �mplineşte numai un bilanţ pe propria-i răspundere la care are dreptul şi datoria, ci mai ales �şi reverifică forţele �n vederea demersurilor viitoare.”

Horia HORŞIA critic de artă Catalog expoziţie retrospectivă Braşov 1973

Sub semnul pasiunii�

Elevă a lui Tonitza, ajunsă apoi, prin căsătorie, �n străvechiul oraş de la poalele T�mpei, unde lucrează şi expune de un lung şir de ani, Zina Blănuţă mai păstrează s-ar putea zice �n semn de omagiu, atunci c�nd pictează capete de copii cu acei ochi nedumeriţi �n faţa miracolului vieţii, ceva din candoarea at�t de plină de farmec a prestigiosului său maestru, ca şi pasiunea pentru culoarea luminoasă, acel optimism ce se desprinde aproape constant din tablourile ei… pentru Zina Blănuţă a picta �nseamnă �nsuşi modul său de a fi, de a comunica celorlalţi, prin intermediul culorii şi al liniilor, sentimentele �ncercate �n faţa spectacolului cromatic al lumii. Pictează pentru a se exprima pe sine, printr-o puternică, irezistibilă nevoie de confesiune. Dacă, să zicem, n-ar avea la �ndem�nă pensule şi culori, sunt �ncredinţat că ar desena pe nisip, sau şi-ar picta pereţii şi ferestrele casei cu zeamă de bozii sau petale de flori� Sunt �n evoluţia sa, nu o dată sinuoasă, căutări, reveniri, interferenţe. Pentru că, se ştie pictura �şi p�rguieşte t�rziu roadele. Pentru a ajunge la acea muzicalitate a culorilor, din această ultimă etapă, la claritatea tonurilor aşternute pe mari suprafeţe, prin care delimitează conturul formelor aproape sculptural decupate, �ntr-o viziune decorativă, i-a trebuit desigur multă energie, perseverenţă, o serioasă �ncordare a forţelor, semn ne�ndoielnic al dragostei pentru pictură. Mi-aş �ngădui să observ, �nainte de toate, ca pe o trăsătură definitorie, francheţea �nt�lnită adesea �n tablourile sale, o sinceritate ingenuă, �n sensul să facă ceea ce crede şi totodată crede ceea ce face, că nu vrea să fie cu orice preţ “la modă”, ci dimpotrivă “poartă, ceea ce ştie că i se potriveşte”; c�ntă, vreau să spun, pe limba sa, nu cu voce de �mprumut, iar ceea ce se spune este accesibil oricui. Pasiune descoperită t�rziu, abia prin 1968, acuarela pare a fi o tehnică potrivită pentru temperamentul său impetuos, exploziv… Se simte aici emoţia discretă, spontaneitatea gestului, impresia produsă asupra ei de frumuseţea realităţii �nconjurătoare, investigată cu atent spirit de observaţie, cu o sensibilitate cultivată. Artista are un fel propriu de a surprinde prospeţimea obiectelor contemplate, fie că e vorba de o floare, de un peisaj sau de chipul unei tinere făpturi. � O retrospectivă constituie un bilanţ al �ndoielilor, dar şi al certitudinilor, un prilej de meditaţie şi de verificare a potenţelor creatoare, din care se pot sorbi energii noi, sporite, pentru etapa următoare, �n necontenita alergare după ispititoarea nălucă a artei.

Marin MIHALACHE critic de artă

Sursa: www. bvart.ro