Foto: Aretindex/Mihai Constantin

Octav Băncilă (1872 – 1944)

Născut la Corni, în judeţul Botoşani, Octav Băncilă (fiul lui Vasile Băncilă şi al Profirei N. Neculce, descendentă a cronicarului Ion Neculce) a rămas orfan de tată încă de la vârsta de 4 ani, lucru care nu l-a împiedicat să-şi urmeze chemarea pe drumul artei.Printre dascălii care i-au îndrumat paşii viitorului pictor s-au aflat G. Panaitescu-Bardasare, C.D. Stahi şi Emanoil Bardasare. La vârsta de 19 va câştiga o bursă în străinătate. Studiază la Academia de Arte Frumoase din München (1894-1898), lucrează în atelierele pictorilor Haschbe şi Lenbach şi îşi expune lucrările realizate în această perioadă la Glaspalast şi Kunstverein. Călătoreşte în Franţa şi Italia.Revine în ţară, unde îşi organizează atelierul de creaţie la Gimnaziul “Ştefan cel Mare”, şi deschide, în anul 1900, prima expoziţie personală în sala de decoruri a Teatrului Naţional, unde prezintă circa 100 de lucrări. Este cunoscut prin ciclul de lucrări 1907, în care abordează tema revoltelor ţărăneşti care au avut loc în ţară dar nu a uitat să presare, peste amintirea timpurilor, momente de repaos în mijlocul naturii, peisaje, portrete, naturi statice şi flori.Octav Băncilă a fost profesor de desen și caligrafie la Școala normală „Vasile Lupu” (1901) și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Școala de Belle Arte” din Iași. În perioada 1908-1935 și-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziții deschise la Iași și București, singur sau alături de alți mari artiști ai vremii, Gheorghe Petraşcu,, Jean Alexandru Steriadi, Paul Verona. În anul 1942 a participat la expoziția colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Național. Deşi a avut o poziţie controversată în timpul vieţii, a fost ironizat, criticat şi chiar arestat, după moartea sa a fost elogiat ca pictor de valoare, lăsând în urma sa o impresionantă operă, a cărei principală caracteristică este realismul.In amplul Lexicon critic şi documentar, Mircea Deac scria : „ Valoarea originalităţii lui Băncilă constă în tablourile expresioniste şi militante, veridice şi critice. Picturile sunt dinamice, viguros desenate, foloseşte o pastă groasă, densă, colorată sumbru, urmărind caracterul moral şi puterea de emoţionare a imaginii.Bibliografie

Anton Coman : Octav Băncilă; Editura de Stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1954
Mircea Deac : Lexicon critic şi documentar; Editura Medra, Bucureşti, 2008
Mircea Deac : 230 pictori români 1890-1945; Editura Medra, Bucureşti