Text: Wikipedia

Foto: Artmark, Artindex

Leon Alexandru Biju (n. 1880 – d. 1970) a fost un pictor român, fost deținut politic sub regimul comunist din România, datorită simpatiilor sale legionare din perioada interbelică.

A studiat la Școala de Belle-Arte din București la clasa lui G. D. Mirea și Ipolit Strâmbu, Leon Biju și-a pregătit examenul de absolvire cu Sava Henția, Ion Georgescu și acuarelistul Spenrlick, dar și cu tatăl său, Alexandru Biju, inginer de cale ferată cu talent de miniaturist. Concomitent cu Școala de Belle Arte, unde a studiat cu G. D. Mirea, Dimitrie Serafim și Alexandru Tzigara-Samurcaș a urmat și Conservatorul la București.

În 1906 a plecat spre Paris, poposind un timp la München, pentru ca în capitala franceză să fie admis la academia de Belle-arte, dar să enunțe în favoarea Academiei Julien. Alături de profesorul Jean Paul Laurens a luat prima dată contact cu Orientul, când a întreprins alături de acesta o călătorie în Maroc și Algeria. Până în 1913, când este nevoit să se întoarcă în țară pentru războiul balcanic, a participat la Salonul de toamnă din Paris și Champs-Elysées. După participarea la război s-a reîntors la Paris, dar începutul primului război mondial îl obligă să se întoarcă în țară, unde se implică în viața artistică bucureșteană. În perioada 1919 – 1947 a participat constant la Salon și la expozițiile Tinerimii Artistice, iar prima expoziție personală a deschis-o în 1927.Doi ani mai târziu avea să întreprindă o călătorie ce i-a marcat profund opera. Plecat pentru doar două săptămâni în Egipt, avea să rămână 4 ani, fascinat de lumea geografic aridă, dar bogată prin oamenii și vestigiile sale. A călătorit îndelung la Cairo, Luxor, Assuan lucrând intens peisaje, vestigii, felahi, dar mai ales femei, surprinse în veșminte locale, în variate posturi. La întoarcerea în țară expoziția deschisă în februarie 1934, la Dalles, cu 146 de picturi și 100 de desene, a fascinat deopotrivă publicul și criticii. „Din Egipt domnul Biju ne aduce o temă cu totul nouă în arta română și chiar un om nou… este seriozitate și melancolie în imaginea pe care ne-o dă artistul despre Egipt… Capete de femei, atât de bine și de just observate…(George Oprescu)”. Francisc Șirato observa, dincolo de exotismul temei, calitățile de colorist ale pictorului, dar și preferința pentru „staticul pe care îl îmbină cu o solemnitate ce dă… tablourilor ceva sacral.”