Născut în 1948 Georgescu a absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti în 1974, la clasa profesorului Blendea.
A obţinut Premiul Uniunii Artiştilor Plastici în 1975, an din care expune la expoziţii de grup în străinătate: Franţa, Finlanda, Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria, URSS etc. A părăsit definitiv România în 1985, ceea ce i-a permis să facă o serie de călătorii de studii în Grecia şi Italia, stabilindu-se la Paris.
Peisajul la Georgescu-Balamuc este definit de caracterul intim cu care lumea văzută este transpusă pe pânză. Obiectele din spectrul vizual sunt asemuite celor dintr-un interior şi, sub aspect subiectiv, universul prezentat devine o prezenţă afectivă. Sufletul devine coordonator atât în plasarea şevaletului în faţa motivului, dar mai ales în soluţionarea interogaţiilor pers­pectivale. Aprofundarea cromatică devine modalitatea prin care pictorul individualizează peisajul, drept urmare observăm abordarea tabloului într-o manieră emoţională, în tonuri dese şi sumbre.

Fără să exagereze în contrastări violente, efectul armonios este unitar, fiind realizat prin suprapuneri voite ale volumelor de culoare. Astfel forma prinde contur într-un complex pictural echilibrat, dominat de un figurativ personalizat. Chiar dacă termină Institutul de Arte Plastice la clasa lui Constantin Blendea, Georgescu alege forma şi figura drept elemente definitorii ale reprezentării plastice, şi prin rafinarea succesivă a uneltelor picturale, reuşeşte să compileze un întreg discurs artistic. Unealta de modelare rămâne culoarea, cu ajutorul căreia traduce lumina şi calitatea metamorfozantă a senzaţiilor vizuale. Spaţiul este şi el definit de gama de culori aleasă, tocmai prin plasarea suprafeţelor puternic cromatice în antagonie valorică cu volume nedefinite.
Figurativul este atins instinctiv, forma fiind concretizată prin finul acord al texturilor de construcţie, toate acestea ducând la o esenţializare a suprafeţelor picturale. Construcţia este în plus ajutată şi de accentele liniare cu ajutorul cărora impune punctele de focalizare, astfel observăm cum şiruri de copaci taie suprafaţa pictată, oferind artistului o plasă ce filtrează restul compoziţiei.
În perspectivă generoasă, peisajul se îmbracă într-o atmosferă inertă, iar spectrul vizual devine spaţiul unei meditaţii lucide. Georgescu foloseşte tonuri reci, surdinizate şi, împrumutând introspecţii expresioniste, transpune propriul zbucium în aceste culori incerte, de griuri melancolice.

Bibliografie:

JIANU, Ionel, ”Artiști români în occident”, Institutul Național pentru Memeoria Exilului românesc, Ed. Logos, București, 2005.

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/nicolai-georgescu-balamuc-arm-normand.html

Pictorul s-a stins din viață la data de 15 noiembrie 1995