Ilfoveanu Ana Ruxandra

Anul Nasterii: 1947

Anul Decesului: -

Ana Ruxandra Ilfoveanu

S-a nascut la data de 5 decembrie 1947, Ploiești, România, pictor și desenator român, Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ana Ruxandra Ilfoveanu este soția pictorului Sorin Ilfoveanu, și mama artiștilor plastici Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu.

Studii:

Academia Națională de Arte București, Clasa Profesorului Corneliu Baba
Din 1977 Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din RomâniaAna_Ruxandra_Ilfoveanu_Drum_Intre_Dealuri

Expoziții personale -selecție:

1976 – Galeria Metopa, Pitești
1982 – Galeria Galateea, București
1987 – Galeria Orizont, București
1989 – Galeria Simeza, București
1993 – Galeria Orizont, București
1996 – Galeria Apollo, București
1997 – Galeria ” First “, Timișoara
1998 – Galeria Agora, Resița
2000 – Galeria ” Etaj ¾ ” Artexpo, București
2002 – Museul de Artă din Ploiești
2006 – Galeria Apollo, București
2006 – Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea
2007 – Muzeul de Artă Constanța
2009 – Saga Ilfoveanu,(împreună cu Sorin Ilfoveanu, Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu), Galeria ArtSociety, București
2011 – Paradis atipic Desen și Pictură, Galeria Veronikiart, București.Ana_Ruxandra_Ilfoveanu_Nemtisori

Expoziții de grup -selecție:

1975 – Expoziția anuală de pictură și sculptură, Sala Dalles, București
1980 – Expoziția anuală de pictură și sculptură, Sala Dalles, București
1980 – 1981 – Salonul de pictură, sculptură, grafică și artă decorativă, București
1982 – 1983 – Salonul Național de pictură, București
1983 – 1984 – Salonul de pictură, sculptură, al orașului București
1984 – Bienala de artă de la București
1986 – 1987 – Salonul Național de arte plastice, București
1987 – Expoziția de grup de acuarelă, Galeria Orizont, București
1989 – Expoziția de pictură, Muzeul de Artă din Pitești
1995 – Expoziția de grup, Galeria Orizont, București
1998 – Salonul municipal de artă București
1999 – Exposition ” Temps et saisons “, Galeria Apollo, București
2002 – Galeria World Trade Plaza, BucureștiAna_Ruxandra_Ilfoveanu_Peisaj_la_TescaniExpoziții și studii în străinătate:

1980 – Tchécoslovaquie
1983 – URSS
1986 – Aachen, Pays Bas
1992 – Volda, Norvège
1993 – Wiesbaden, Allemagne
1994 – Argentane, France
1998 – Galeria “Espace Atrium”, Saint Avertin, Tours; Chateau de la Bourdaisière, Montlouis, Indre et Loire; Biénale de Baugé, Maine et Loire; Exposition “Amitié-Roumanie”, Fussy, Cher, France.

Lucrări în colecții:

România, Italia, Franța, U.S.A., Costa-Rica, Cipru, Norvegia.Ana_Ruxandra_Ilfoveanu

Ana Ruxandra Ilfoveanu: un deceniu de pictură:

Maria-Magdalena Crișan: La Galeria Apollo, expoziția Anei Ruxandra Ilfoveanu ne oferă secvențe din ultimii zece ani de creație. Ea nu se dorește a fi o concluzie, ci o succintă trecere în revistă a celor trei mari teme care au preocupat-o în acesti ani. Este un discurs plastic ce se dezvoltă în sfera unor experiențe culturale, stârnindu-i artistei interesul pentru cercetarea unor zone noi, pentru nuanțarea problemelor de limbaj.
Ciclul inspirat de povestea Reginei din Saba nu urmarește transpunerea legendei în spiritul respectării adevarului istoric. Darul, Regina, Balanța sunt punctele de plecare, pretexte care ne aduc în registrul preferat al picturalității sale. Este o lume scoasă de sub spectrul temporalității, al spațiului, sunt povestiri ce nu aparțin unui loc anume, ci sunt mai degrabă rezultatul unor experiențe de viață, reprezentând oameni fără vârsta sau identitate, purtătorii unui destin anume. Pictura și desenul Anei Ilfoveanu au fost permanent populate de asemenea personaje, ea vizualizează o lume aflată sub puterea simbolului, a forței exemplului. Personajul uman reprezintă elementul pe care ea se sprijină, iar cheia în care ne îndrumă să-l citim este cea a atributelor care îl definesc și nu a identității individuale. Bărbații sau femeile reprezentate de ea devin personaje, măști purtatoare, emblemele unor istorii pline de mister, intruchipând fapte bune sau nu. Trebuie însă subliniat că ei sunt întotdeauna călăuziți de forța exemplului moralizator. Singulari sau în grup, ei nu sunt localizați, totul se concentrează în jurul mesajului, al simbolului. Ei sunt portrete-purtatoare ale unui mesaj. Este o lume care, aparent, iese din sfera contemporaneității ca eveniment, dar o lume în care ne regăsim reperele fundamentale.

De-a lungul timpului, fiecare am avut „intâlnirile“ noastre eseniale. Pentru Ana Ilfoveanu, spectacolul la care a asistat în toamna lui 2002 pe străzile Barcelonei, dedicat Fecioarei din Ceres, a reprezentat un astfel de lucru. Avea în fața ei lumea pe care o purta de mult în imaginație, mișcându-se sub ochii ei, devenită acum o realitate concretă, palpabilă. Momentul acesta nu a lăsat-o indiferentă. Alaiul de personaje, purtnd măști supradimensionate, un fel de protectori ai lumii în care ne aflăm, este adus pe simezele sălii de expoziție. La început au fost desenele, iar acum avem și transpunerea lor picturală, ce pune în valoare intențiile acestui proiect al cărui final va trebui să ajungă la obiectul tridimensional. Tot ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturală în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele stiute: desenul puternic, expresia hieratică a personajelor, o anume irealitate a prezenței lor fizice este acum transferată elementului concret, perceptibil, acestor personaje-măști. Ele sunt obiecte reale, palpabile și acest lucru aduce și în zona cromaticii o anume agresivitate, un impact vizual ce ține în mod direct de lumea spectacolului. În această expoziție sunt trei cicluri distincte, care își urmează fiecare „drumul“ propriu. Cel de-al treilea ciclu își are originea în contemplarea naturii. Drumurile Anei Ilfoveanu sunt însă departe de citirea motivului, de emoția și senzorialitatea percepției.

De contactul cu realitatea concretă amintesc vigoarea gestului, energia tușei, voluptatea cu care ea percepe materia, dar expresia de ansamblu capătă și aici accente simbolice. Există o anume impersonalitate a elementului purtator, respectiv a identificării unui spațiu concret fizic, al localizării motivului. Este mult mai puternica percepția metaforică, jocul subtil dintre gol și plin, dintre finit și infinit pe suprafața tabloului.

Maria-Magdalena Crișan
Jurnal de familie, călătorie și lectură

Aurelia Mocanu: Ana Ruxandra Ilfoveanu are, în atelierul ei de pictură, o masă anume pentru desenat cu tușuri, baițuri, creioane cu grafitul moale și o prețioasă colecție de hârtii cu tuseul cald, tonate diafan sau coapte de timp.

Acolo, ea citește adesea literatură, în ultimii ani memorialistică și autoare strălucite: Berberova, Aglaja Veteranyi ș.a.m.d. În afară de deprinderea de a recaligrafia pasaje din lecturile sale, Ana Ruxandra aruncă în emoția lecturii propria trupă de actori (din recuzita figurativului sau) să rejoace textul care a încântat-o. Cortina din spatele compunerii scenelor apare adesea ca o convenție, un pact între vizual și partitura literară. Desenele Anei Ruxandra, care sunt realmente o etapa de laborator și de tatonare a picturilor sale, îmi par croite precum scenele orelor din turnurile cu ceas medievale.

Au acea mișcare sacadată care animă un panoptic uman coborât din xilogravurile folclorice. Portretele artistei par făcute dintr-o materie tare, care suportă răbdător martelarea și decupajul. Farmecul lor asupru vine din simularea naivității hitre și din inventivitatea recuzitei. Imaginarul medieval al saltimbancilor, deja stiuți la Ana Ruxandra, și-a găsit un nou punct focal, în jurul impresiilor de călatorie catalană. În anul 2002, artista a văzut la Barcelona ceremonia cu fantose uriase a Sfintei Fecioare din Ceres. Într-o serie de desene în șus negru și brun se desfasoară proiectul unei papuși-clopot din ghips, care conține personajele misterelor medievale. Ritmul contururilor frânte și dinamica hasurii de tip xilografic se aplică personajelor – destul de stranii ca profil – suspendate într-o secvență a intrigii.

Ceremonia catalană frustă, sacru-carnavalescă o locuiește încă pe artistă. Dar în colțul cel mai intim al atelierului ei, Ana Ruxandra Ilfoveanu ține un jurnal al unei altfel de călătorii. Artista a început o lucrare de „enluminare“ a memoriei familiei de artiști Ilfoveanu, având ca pretext caligrafierea jurnalului Ninei Berberova. Ana Ruxandra oferă, grafiate în peniță, ornate cu chenare heraldice, somptuoase pagini de codex în jurul unei fotografii, colate cu bune efecte plastice. Dar motivul predilect al Anei Ruxandra revine în această amplă expoziție: drumul iernatic de sat colinar, în mari și tensionate uleiuri pe pânză. Impresia pregnantă a sederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionistă a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecată cu zăpadă. Personaje, coline, scheletul arborilor, cartușele heraldice și toate arătările de sub desenul Anei Ruxandra conțin o materie dură, anguloasă, armata cu retea de sârmă. Carnea coloristică tentează de predilecție oxidările acide, dar această desfăsurare expozițională răsună adânc în brunuri și lut.

Aurelia Mocanu

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Ruxandra_Ilfoveanu

http://www.anaruxandrailfoveanu.ro/

Ana_Ruxandra_Ilfoveanu

Ana Ruxandra Ilfoveanu este pictor și desenator român, Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ana Ruxandra Ilfoveanu este soția pictorului Sorin Ilfoveanu, și mama artiștilor plastici Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu. A urmat Academia Națională de Arte București, Clasa Profesorului Corneliu Baba.
Creația sa plastică a putut fi admirată în numeroasele sale expoziții personale organizate în România, dintre care ne oprim asupra celor mai importante: 1976, la Galeria Metopa, Pitești; 1987, 1993 Galeria Orizont, București; 2002 Muzeul de Artă din Ploiești; 2007 Muzeul de Artă din Constanța sau recenta expoziție (2011) Paradis atipic, Desen și pictură, Galeria Veroniki Art, București.În anul 2004 a fost decorată cu medalia ”Ordinul cultural”, cu gradul de ofițer.

Sursa: http://www.growart.ro/-nger–n-ro-u_174.html