Aurel Jiquidi

(N. 25 octombrie 1896  – D. 4 februarie 1962)

Ciclul de opere ce surprinde lumea celor mici este, probabil, cel care se distinge cel mai mult de restul lucrărilor graficianului Jiquidi. Descoperirea acestei lumi a pornit de la portretizarea şi desenarea membrilor familiei, a soţiei şi a celor două fete. Copilul devine astfel unul dintre subiectele preferate ale artistului, iar tema se va distinge nu numai prin alegerea motivului central, ci mai ales prin modalitatea de reprezentare a acestuia şi a universului ce îl înconjoară.
Dacă analizăm întregul corp artistic putem observa tente moralizatoare şi sarcastice cu care Jiquidi traduce societatea autohtonă şi, prin calităţile extraordinare de desenator, îşi impune în epocă un loc meritat în grafica militantă. Tocmai această critică aspră dispare atunci când Jiquidi desenează copii, însă puterea de expresie nu este diminuată cu nimic, lucrările fiind la fel de revelatoare ca şi restul subiectelor.

Toate personajele sunt atent modelate, şi nu transmit nimic altceva decât starea de puritate şi naivitate care le caracterizează vârsta micilor prieteni.În cuprinzătoarea monografie dedicată lui Jiquidi, George Oprescu menţiona asemănarea tematică între lucrările lui Jiqudi şi grafica comercială a vestitului caricaturist francez Francisque Poulbot.

Comparaţia nu este întâmplătoare dat fiind faptul că graficianul parizian introduce în epocă motivul copilului în rândul maselor, publicând schiţele şi caricaturile sale. Ce îl individualizează pe Jiquidi este modalitatea tandră cu care ne prezintă pe cei doi prieteni, care de astă dată nu sunt nici caricaturizaţi, nici criticaţi, ci mai mult, devin centrul unui univers gingaş, rupt de necazurile vieţii.
Bibliografie:

OPRESCU, George, “Aurel Jiquidi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/aurel-jiquidi-colerii.html