Text: Wikipedia

Foto: Artindex/Mihai Constantin

Corneliu Michăilescu ( n. 22 octombrie 1898 în București – d. noiembrie 1965 la București) a fost un pictor, sculptor, grafician și scriitor român. Corneliu Michăilesu a făcut parte mai mult de 30 de ani din viață publică și culturală a țării și s-a remarcat ca promotor de seamă al mișcării de avangardă din România interbelică. După cum pictorul însuși declara, intenția lui artistică presupune „realizarea sintetică a permanentului din natură”, precum și „realizarea de valori plastice pure – formă și culoare”.A urmat cursurile facultățiilor de Drept și Litere și Filosofie din București, apoi din 1908 s-a dedicat artei.A studiat la Academia de Arte din București intre anii 1908-1912, apoi a plecat să se perfecționeze în străinătate. La Florența a studiat pictura cu Camillo Innocenti și a participat la o expoziție.

A început să lucreze în spiritul avangardelor la Zurich unde s-a întânlnit cu Tristan Tzara și Marcel Iancu.În anul 1924 când a revenit în țară s-a alăturat grupului constructivist . În anul 1925 este profesor la Atelierul de arta constructivistă al revistei Integral, inițiativă a grupării avangardiștilor de a introduce arta modernă în viața cotidiană.A fost și autorul unor interesante cronici și articole pe teme de artă, fiind printre primii care scriu la noi despre arta africană. În anul 1931, Michăilescu a început să facă experimente cu mescarină (un halucinogen) sub supraveghierea doctorului Marinescu. Din acest moment arta lui devine o explozie de culoare. Combină elemente geometrice cu idei futuriste și forme ale cubismului analitic în seria de goașe non-figurative Ora Viziunilor.Din anul 1935 se retrage la casa lui de la Cernica unde a scris nuvele suprarealiste.Valoare binecunoscută a avangardei românești, artistul Corneliu Michăilescu constituie o prezență singulară în pictura românească, remarcându-se inițial prin realizări apropiate de atmosfera impresionistă, îndreptându-se în etapa imediat următoare către preocupări ce țin de sfera decorativului în transpunerea unor motive ce aparțineau basmelor sau legendelor, pentru ca mai apoi, să tindă către compoziții extrem de organizate, în care conturul începe să aibă un rol din ce în ce mai important, cristalizându-se într-un proces lent de asimilare a cubismului (lucrarea ,,Prezicătoarele’’) Alături de câmpul plasticii pe care îl explorează trecând prin mai multe etape, un loc important în creația lui Corneliu Michăilescu îl ocupă grafica, ce traversează, prin intermediul caracteristicilor sale distinctive, aceleași perioade ca și pictura. Permanentă sursă de inspirație pentru creația lui Michăilescu, lumea actorilor de comedie constituie principalul motiv pentru opera „Arlechini”, ce impresionează prin capacitatea artistului de a exprima tensiunea dramatică a sentimentelor celor două personaje folosindu-se de accentuarea mijloacelor de expresie: linia puternic trasată, volume strict delimitate, colorit viu.