Alexandru Satmari

(n. 1871 – d. 1933)

Numele lui Alexandru Satmary a rămas indisolubil legat de Balcic. Claudia Millian recupera în scrierile sale această întâlnire providențială dintre pictor și locul ce avea să devină atât de drag lumii artistice românești: ‘‘Era după războiul din 1913, Cel dintâi care a pornit atunci pe marginea mării, din punctul Mangaliei de-a lungul coastei, pe drumurile cretoase ale Dobrogei noi a fost pictorul Alexandru Satmary. Îndrăgostit de plein-air și însetat de locuri necunoscute, el a descoperit cele mai fantastice colțuri ale Mării Negre: Calichioi, Surtuchioi, Cavarna şi Balcic. El a dus dintâiu vestea acestor minuni necunoscute, între intelectualii şi pictorii ţării şi e primul care a ctitorit aici şi căruia i se datoreşte faima acestor frumuseţi nebănuite şi a acestui refugiu de lumină şi culoare care e Balcicul…’’Ucenicia ca pictor și-a făcut-o alături de Nicolae Grigorescu, în atelierul din Câmpina. Carol Szathmary, tatăl pictorului, făcuse alături de acesta campania din 77. Octavian Moșescu relatează în cartea sa, ‘‘Din jurnalul unui colecționar’’, povestea primului tablou executat de Alexandru și pus la vânzare în vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei, tablou care a dispărut la scurt timp provocându-i acestuia o mirată mulțumire. Ani mai târziu, după moartea tatălui, a descoperit tabloul în atelierul acestuia.La Belle-Arte a studiat cu prietenii tatălui său – Aman, Ion Georgescu, Tăttărăscu, C. Stăncescu, iar prima lucrare expusă a fost în cadrul Salonului. Alături de Jean Neylies, pictor și, în timpul liber, partener de scrimă, a deschis, în 1893, prima expoziție, în cadrul căreia a expus 30 de lucrări.
Colaborarea pictorului cu Tinerimea Artistică datează din 1903, de la cea de-a doua expoziție a societății, când se număra printre tinerii exigent aleși pentru a expune. Tinerimea Artistică, înființată în 1901, la inițiativa grupului de studenți reîntorși de la studii din Franța, Petrașcu, Ștefan Popescu, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbulescu și Frederic Storck își propusese să promoveze arta nouă. Totodată, societatea avea scopuri definite clar în ceea ce privea organizarea. Eșecurile societății Ileana ori a Cercului Artistic îi determinaseră pe fondatori să nu accepte în cadrul societății decât artiști, pictori și sculptori cu afinități și idealuri estetice comune.Satmary a participat constant la expozițiile Tinerimii, din 1903 până în 1934, fiind numit în 1919 președinte al societății. Lucrarea Interior oriental a fost expusă în cadrul Tinerimii în 1916, an în care începuseră să apară disensiuni în rândul membrilor, iar situația politică devenise instabilă. Cu toate acestea toate cele 400 de lucrări expuse au fost vândute.
Tematica orientală domina în acea perioadă opera lui Satmary, descoperitorul Balcicului. Deși fusese precedat pe acele meleaguri de Iser, Petrașcu ori Theodorescu-Sion, vocația sa de amfitrion al artelor a fost cea care a strâns pe coasta scăldată în lumină pictori, actori, scriitori. Însă, înaintea boemei artistice românești, la Balcic Satmary a introdus lumii orientale pe Regina Maria. În descendența tatălui său, care îi fusese alături regelui Carol I la alegerea locului pentru unul din castele (finalmente ridicat la Sinaia), pictorul s-a plimbat alături de Maria, prin mahalaua tătărească și partea veche a orașului, în ceea ce era doar un popas în drum spre Cavarna. Alexandru Satmary a luat parte apoi la proiectarea palatului, fiind autorul desenelor celebrului Tenha-Juvah (Cuibul singuratec) și s-a numărat printre primii locuitori ai Balcicului alături de Regină și Cecilia Cuțescu-Storck.Interioarele lui Satmary sunt adevărate studii de lumină, care pare să vină din mai multe surse și care este redată în jocuri multiple pe multitudinea de obiecte ce le populează, în acord cu tipica opulență orientală. Draperii, covoare, mobile, tablouri, vase ori instrumente, în culori vii ne apar tridimensionale prin orchestrația rafinată a luminii. După cum mărturisea chiar pictorul, a existat o perioadă în care făcea multe portrete,’’ în special cocoane’’. O răsfrângere a acestei pasiuni se regăsește în popularea interioarelor cu prezențe feminine, îmbrăcate oriental, dar cu fizionomii europene, ceea ce înseamnă ca modelele se regăseau printre doamnele instalate la Balcic și fermecate de moda lejeră și exotică a zonei.În peisaj pictorul a fost atras mai ales de cartierul tătăresc, în care ajungea după obișnuitele plimbări pe plajă, prilej cu care mai stătea de vorbă cu barcagii ori pescarii turci. Probabil că aceste incursiuni plein-airste se încheiau cu vizite în casele exotice, din care Satmary a reținut pe pânză atmosfera caldă a vetrelor înconjurate de băncuțe pe care odihneau localnicii.

Bibliografie:
MANIU, Adrian, ‘‘Pictorul Alexandru C. Satmary. 1870-1933’’, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1935
MOȘESCU, Octavian, ‘‘Din jurnalul unui colecționar’’, Ed. Litera, București, 1974
PĂULEANU, Doina, ‘‘Pictori români la Balcic’’, Monitorul Oficial, București, 2008

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/alexandru-satmary-interior-oriental-claudia-millian-minulescu-pozand-in-interior-oriental.html