Stoenescu Eustatiu
Anul Nasterii: 1885
Anul Decesului: 1957 |
|
Eustațiu Stoenescu
(1885, Craiova – 1957, New York)
Pasiunea pentru pictură și prietenia cu Nicolae Titulescu l-au determinat pe tânărul Eustațiu Stoenescu să facă două clase de liceu într-una pentru a putea pleca la Paris alături de prietenul său din copilărie, dar mai ales pentru a putea studia în capitala artistică a Europei.
Personalitate rece și calculată, acuzat nu de puține ori de a fi acționat și în plan artistic în funcție de interesele politice ori economice, Stoenescu s-a ghidat constant numai după ”interesul” artistic. Student la Academia Julian și la Școala Națională de Arte Frumoase, Stoenescu l-a avut ca profesor pe Jean Paul Laurens, reputat pictor alături de care studiaseră mai mulți artiști români. Experiența educației artistice alături de acesta l-a influențat hotărâtor pe pictor. Deși nu era apropiat de studenții săi, între cei doi se va lega o strânsă relație, atât profesională, cât și de prietenie.Laurens îl remarcă pe Stoenescu în urma participării acestuia la Salonul Artiștilor Francezi cu lucrarea ”Supa populară”și este invitat în atelierul personal al maestrului, așa-numitul Depot des Marbres. În afară de șansa de a lucra alături de acesta la compozițiile comandate de Stat, este introdus în intimitatea a diverși artiști, ca Rodin și Bourdelle și prezentat unora ca Clemenceau și Cottet, alături de care descoperă și se preocupă de noile ”probleme” ale artei moderne.Sub influența lucrului alături de Laurens, Stoenescu execută compoziții de mari dimensiuni, cu multe personaje, lucrări apreciate de public, care se regăsesc și în portofoliul altor artiști, care studiau la Paris în acea perioadă, de exemplu Steriadi cu compoziția sa, ”Hamali în portul Brăilei”.
Participă constant la Salonul din Paris și este remarcat de publicul și critica franceză, dar momentul de maximă importanță este cel din 1914, când expune ”Le dejeuner”, lucrare care-l surprindea pe propriul său fiu la masa de dimineață. Stilul său se desprinde cu această lucrare de influența lui Laurens, pictorul decantase din vasta experiență prin care trecuse esența modului în care alegea să se exprime pictural. Lucrarea era marcată de modul îngrijit de lucru al maestrului său, dar venea cu prospețimea înregistrării spontane a unei scene pe care o vedea zilnic, dar pe care la un moment dat s-a decis să o surprindă spontan.Oprescu menționează în monografia sa admirația pe care o purta pictorului român unui maestru pe care nu avusese șansa să îl cunoască decât prin intermediul operelor sale și anume Velazquez. Stoenescu admira deopotrivă realismul practicat de acesta, dar și coloritul rafinat din portretele acestuia. Inclusiv modul de viață al artistului spaniol a reprezentat pentru pictorul român un exemplu demn de urmat, adoptând aceași atitudine de sorginte nobiliară.”Infanta” este una din lucrările inspirate din tematica maestrului. Modelul amintește de infantele spaniole, dar și de celebra ”Meninas”, una din primele opere în care artistul se reprezintă lucrând. Prezența pictorului român este sugerată prin prezența șevaletului pe care se vede pânza. Elemente din acest mic tablou se regăsesc și în lucrări ca ”Fetiță cu ceașcă albastră” din 1937, ”Prietenul meu” din 1929 sau ”Lecția de dans” din 1944, demonstrând o preocupare de lungă durată operei sale.Lucrarea este dominată de gama de culori stinse, griurile care atrăgeau atenția cronicarilor din America cu ocazia deschiderii unei expoziții la New York. În rapide și dezarticulate lovituri de penel, compoziției îi lipsește precizia detaliilor, elementele fiind surprinse febril, deși tematică ne indica tipul de poză artistică a modelului. Constantă a operei sale, perspectiva este sugerată de succesiunea mai multor planuri în care se află obiecte și personaje diverse.
Bibliografie:
REZEANU, Paul, “Eustațiu Stoenescu”, Ed. ARC – 2000, București
OPRESCU, George, “Stoenescu”, Ed. Casa Școalelor, București, 1946.
Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/eusta-iu-stoenescu-infanta.html
Cititi si:
Cum se restaureaza un tablou: “Coada la paine” de Eustatiu Stoenescu