Atelierul Gabrielei Culic – O poveste cu porumbei

Ma dau in vant dupa povesti si istorisiri care imbogatesc o pictura cu simboluri si localizari biografice si geografice din viata autorului. Autoarei, in cazul nostru, pentru ca atunci cand a acceptat sa ma primeasca in atelierul ei, Gabriela Culic mi-a marturisit ca nu prea permite acest fel de expunere. E o sensibilitate pe care am intalnit-o la mai multi pictori si este probabil o trasatura a artistilor de pretutindeni. Dar, altfel nu as fi aflat cheia seriei de lucrari care domina creatia dnei Culic de ceva vreme: porumbeii. Explicatia este induiosator de simpla, odata ce ajungi in atelierul care se afla intr-un bloc din Militari. Un vecin columbofil a amenajat un adapost pentru pasari in blocul de vizavi iar fereastra atelierului ofera o vizibilitate ideala activitatii zburatoarelor. Si, astfel, pasiunea unui om o alimenteaza pe a altuia.

Imi place povestea asta si imi demonstreaza ca – pana si intr-o lumea de betoane gri crescute impotriva firii din asfalt, natura sensibilitatii umane razbate precum un fir de iarba in sosea. Asa ca multumesc Gabrielei Culic ca mi-a reamintit aceasta lectie.