Kloska (Closca) Ovidiu

KLOSKA Ovidiu (Closca)

kloska_ovidiu_artindex_12
Nascut la Roman, Neamt la 27 Iulie 1977
2000 – Absolvent al Universitatii “Gheorghe Asachi” Iasi , Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Sectia Radiocomunicatii Digitale
2009 – Master in cadrul Universitatii de Arte Plastice si Decorative “George Enescu” Iasi,
2011 – student al “Universitatatii de Arte Plastice si Decorative “George Enescu” , Iasi
Traieste si creeaza in Focsani, Vrancea.- 1998: Expozitie de grafica in cadrul “Saptamanii Artei Studentesti”;

kloska_ovidiu_artindex_09
- 1998: Expozitie de grafica – Teatru “Luceafarul Iasi;
- 2002, octombrie : Expozitie personala – Galeriile de Arta Focsani;
- 2006, iulie: Expozitie personala – Hotel Ibis , Constanta;
- 2006: expozitie personala Biblioteca Judeteana “Panait Istrati” Braila;
- 2007, ianuarie: Expozitie de grup Art Space 2007 – Centrul de Cultura “Arcus” , Sfantu Gheorghe;
- 2007, aprilie: Expozitie personal – Galeria Hidalgo, Focsani;
- 2007, octombrie: Expozitie personala -”Espace Cotos” Gallery – Saint Tropez, Franta;
- 2007, decembrie: Expozitie personala – Galeriile de Arta, Focsani;
- 2008, iunie – expozitie de grup – ” Atelier 35″ – World Trade Center, Iasi, Romania;
- 2008, iulie – “Incandescente si uzuri” – Expozitie personala Galeria “Tonitza” UAP Art Gallery, Iasi, Romania;
- 2008, iulie – expozitie de grup – ” Saloanele Moldovei ” – Galerii si institutii din Bacau, Bucuresti, Chisinau;
- 2008, august – expozitie de grup – ” Orasul” – World Trade Center, Iasi, Romania;
- 2008, august – expozitie de grup – ” 4 artisti romani” – Nably, Franta;
- 2008, noiembrie – “Uzura urbana – interferente onirice – obiect de arta ” – pictura, obiect, obiect pictat, instalatie – Centrul International pentru Cultura si Arte “George Apostu”, Bacau, Romania.
- 2009, iulie – expozitie de grup – ” Saloanele Moldovei ” – Galerii si institutii din Bacau, Bucuresti, Chisinau;- 2009, noiembrie : Expozitie personala “Urma Memorie” – Galeriile de Arta Focsani / pictura, interventie grafica pe metal, instalatie, fotografie.
- 2009, octombrie : Expozitie personala “Urma memorie” , pictura grafica – Galeriile de Arta Focsani;
- 2011, septembrie : Expozitie personala “Flori pentru Kafka” , pictura – Clubul “Calderon” , Bucuresti

kloska_ovidiu_artindex_11kloska_ovidiu_artindex_08
” Prezenta bine conturata intelectual, dispus la dialoguri substantiale si neconventionale, pictor si poet totodata,
Ovidiu Kloska nu lasa sa se intrevada formatia sa profesionala de politehnist sadea. Altfel spus, rationalismul
presupus de tainele ingineriei se mai poate regasi doar in aplicatia cu care navigheaza pe internet unde comunica
in limbaj post-modern si-si semneaza epistolele virtuale cu incitanta formula sunt kloska. in rest, avem a face cu
un spirit liber, deschis catre orizonturile fanteziei unde prezenta ingerilor gladiatori gestioneaza spatiile insomniilor
lucide si se metamorfozeaza in picturi insolite. Exersarea si performantele in tehnicile moderne ale designului
publicitar i-au adus o reputatie si au devenit antecamera picturii. In fapt, poet deghizat in pictor, Ovidiu Kloska
vrea sa propuna omului modern un alt tip de imagerie, unde locurile comune ale picturalitatii traditionale nu-si
mai gasesc locul. Nu respinge clasicii, dar nici nu-i sacralizeaza printr-o devotiune fara limite. Se simte, in toate,
un om liber. De aici, amprenta personala a fiecarei imagini care se concentreaza aproape exclusiv in jurul unui
concept abstract, nelinistitor prin mesajul multisemantic.

kloska_ovidiu_artindex_07
Expozitia lui de la Focsani a semanat cu perfectiunea unei initieri in angiologie, viata si petrecerea ingerilor tintind
starea de inefabil, de desprindere mentala din constrangatoarele chingi ale gravitatiei. De aici, ideea de inger,
privita din perspectiva teologica dar si artistica. Nu este interesat, ca cei vechi, de insolubile dispute privind sexul
ingerilor, ci doar de populatia ingereasca ce locuieste in interval. Intervalul este, in fapt, spatiul dintre dumnezeul
din noi si cel din afara noastra. Ingerul nostru pazitor este, cu vaga ironie, numit ingerul gardian si, in ipostaze
diferite, devine si dominanta ansamblului pictural. Glosele lui Kloska asupra temei sunt originale si determina
insomnii. In special ale spiritului chemat sa iasa din conventii prestabilite si sa propuna un alt tip de negociere
cu sacralitatea si neantul. Spirit animat de interogatii insolubile, el avanseaza cu fiecare opera pe teritoriile
iluzoriului. Nu da sentinte, ci face doar invitatii pentru calatorii in zonele eterate ale fictiunii si misterului.
Nu uita totusi, niciodata, de unde a plecat desi nu se sfieste sa afirme ca e traversat uneori de seductiile delirului.
Sta de vorba cu ingerii. Intr-o compozitie cu aspect de despletire baroca a unor linii luxuriant articulate, face apel
la memorie spre a imagina un posibil dialog cu Ingerul Gardian. Intrebarile suna adevarat, raspunsurile sunt echivoce.
Tensiunea imaginii asociaza armuri vulnerabile si diafanitati de heruvimi intr-un spectacol unde trambitele anunta
posibile apocalipse. Cromatismul se impune prin asocieri pretios rembrandtiene dar si prin sonore griuri metalic
articulate. In “Prima sedinta foto a unui inger gardian” armurile grele devin din posibile poveri, carcase fragile unde
salasluieste in fapt, credinta. Alteori, spectrul noptilor de nepatruns presupne asociatii coloristice grave, funebre
in cheie bacoviana iar sarbatorile orgiastice ale impreunarii au aerul devastator al ereziei. Raporturile dintre culorile
inchise si jerbele de scantei galbene ce inunda cerul compozitiilor aduce in atentie cuplul cosmic al luminii si
intunericului. Fantezia debordanta, reverberatiile nocturne ale poeziei, cum sustine pictorul, amplifica sonoritatea
cromatica si sporesc dramatica desfasurare a formelor in spatiul grafic. Nu intamplator, Ovidiu Kloska aude muzica
sferelor si vede ingeri.

kloska_ovidiu_artindex_06
Oscilatia intre real si imaginar, forma si gest desinhibat de constrangeri impuse de autoritatea traditiei, face ca
pictorul sa reinventeze spatiul din perspectiva unui timp animat doar de falfairea unicei aripi a ingerului cazut in
pacat. Substantialele comentarii plastice pe o asemenea tema dovedesc configurarea unei viziuni, implementarea
unei stilistici. Adaugandu-ne neistovitului sau gand introspectiv, dar si exprimarilor vizionar- poetice cred ca
avem a face cu un creator in toata puterea cuvantului. Iata, vom spune, un spirit care vegheaza asupra
burghezelor noastre impacari cu noi insine. ”
Valentin Ciuca – Critic de arta

kloska_ovidiu_artindex_05
“Kloska, în cautarea drumului Damascului
Cu certitudine, arta lui Kloska se înscrie în efortul major al creatorilor de a detecta si exprima esentele fiintei umane, asa cum a fost ea modelata de vremuri. Cazuta sub incidenta temporalului, într-un spatiu sub-solar, umanitatea s-a vazut nevoita sa-si contorsioneze spiritul, aproape sa si-l mutileze, prin raportare la timpurile istorice, morale traversate.
Metamorfozarea perpetua a spiritului a produs urme vizibile, adeseori chiar si la suprafata carnii, a figurii umane, acolo unde artistul Kloska a cautat si cauta sa surprinda, prin uneltele specifice efortului sau, aproape demiurgic, întreaga framântare launtrica a omului, plasata dincolo de subconstient.

kloska_ovidiu_artindex_03
Fie ca exprimarea artistului se produce în piatra, metal, fie pe pânza, ea reda, pe cât posibil, o anumita parte a misterului ce zace in nuce, în cel mai ascuns loc al fiintei umane, acolo unde spiritul – prezent ca o boaba de mustar desprinsa din focul universal, primordial – continua sa pâlpâie si sa mentina vie starea fiintiala a naturii umane, alintata de divinitate prin gestul initial al genezei unice.
Neîndoios, universul uman este la fel de incitant în a fi explorat ca si universul exterior fiintei umane; preluând, însa, îndemnurile înteleptilor antici, care au parasit la un moment dat cercetarea macrocosmosului în favoarea investigarii microcosmosului caracteristic fiintei umane, Kloska reia parcursul anticilor prin prisma artei moderne, aratând, asa cum ne-a creat noua, cel putin, impresia, ca se gaseste în plina cautare, în aflare a celui spre care s-au îndreptat multi altii înaintea sa, respectiv în detectarea Absolutului.
Mijloacele artistice nu le comentam; el apartin cu desavârsire autorului, care pare sa se fi cantonat în areale durabile, prin însasi materia din care-si compune demersul artistic: piatra, în special, dar si metal. Se adauga, demersul pe pânza ce transpune aceeasi tendinta stihiala, detectata în operele ce au la baza piatra, asa cum se regaseste aceasta modelata de alte mâini, anume ale Demiurgului însusi.
Preluarea modelului divin si încercarea proprie de refacere a unui drum catre radacinile fiintiale ale omenirii – pe când aceasta, înca se gasea în etapa luminoasa a ei – reprezinta un efort colosal pentru orice artist; tocmai de aceea si Kloska însusi, angrenat în acelasi demers, munceste foarte mult, amintind de efortul sisific al personajului mitic, acelasi pe care ar trebui sa ni-l imaginam fericit, mai ales atunci când coboara din vârful muntelui spre poalele sale, pentru a-si relua travaliul etern.

kloska_ovidiu_artindex_02
Chinurile surprinse de artist, pe figurile redate în piatra, metal sau pânza, arata exact etapa ultima a existentei omenirii înainte de Apocalipsa, eveniment anuntat nu numai de Biblie dar si de alte carti mari ale lumii, în evi diferiti si momente aparte; situându-ne în plan spiritual, este bine sa nuantam asupra ideii de extinctie a omenirii actuale – extinctie anuntata si prin lucrarile lui Kloska – în sensul ca nu este vorba despre disparitia biologica, ci despre metamorfozarea radicala lumii, la un moment dat, astfel încât sa aiba posibilitatea de a renaste împlinita si rotunda, desavârsita, ca la începuturi, pe când se spunea, ca traversa un ev absolut, impecabil din toate punctele de vedere, nealterat de ulterioara derulare sub incidenta devoratoare a timpului.
Speranta ca va veni momentul când omenirea se va transforma radical, e redata prin lumea îngerilor ce strabate creatiile lui Kloska, o lume intuita, bazata pe certa credinta a unei existente superioare spre care poate tinde fiintarea umana în traiectul ei catre Eternitate.
Kloska este un artist tânar, remarcat deja în lumea atât de pretentioasa a artistilor plastici, care continua sa-si caute drumul Damascului, dar pe care suntem siguri, ca într-o buna zi, va avea fericirea sa-l afle.”Prof.dr.Fl.Agafitei
kloska_ovidiu_artindex_01
“IMPRESII SI IMPROVIZATII: VERNISAJ OVIDIU KLOSKA
Pentru mine ARTELE sunt o împletiturã armonioasã ce exprimã sentimente si trãiri profunde. Mãrturie, acest prim
experiment între plastician, Ovidiu Kloska si scriitor, Gheorghe Andrei Neagu, cel care a prezentat lucrãrile artistului.
Iar aceastã artã, prin directa impresie produsã asupra privitorului, acest vernisaj, sugestiv intitulat ”Urma memorie” a
fost prilej de bucurie. Iatã, artistul Ovidiu Kloska si-a propus sã ne prezinte frumosul în forme si culori. Despre artã si
arta sa, voi încerc sã mã exprim cât mai la subiect. Nu mã aflu la prima întâlnire cu artistul Ovidiu Kloska. Una dintre
expozitiile domniei sale având ca temã, îngerii (expozitia chiar s-a numit “Cartea îngerilor)” a avut un impact puternic
asupra eu-lui meu emotiv. De aceea îmi permit acest comentariu din perspectiva privitorului plãcut impresionat.
Gândindu-mã cã, în mod special, organul perceptiv al acestei arte este ochiul, mi-am conturat în minte cromatica si simbolul
culorilor, asa cum au fost ele interpretate de specialistii în domeniu. Dupã efectul care l-a avut asupra criticii, dupã
tot ceea ce s-a scris si vorbit despre creatia lui Ovidiu Kloska, mi-am spus cã, domnia sa împlineste cu prisosintã
douã, din cele trei conditii esentiale ale artistului: 1) artistul trebuie sã fie el însusi în tot ceea ce creazã;2) ca reprezentant
al epocii, artistul are datoria moralã sã-si reprezinte epoca; si, 3) ca o datorie de înaltã rigoare trebuie sã se alinieze
principiului – “artã pentru artã”. Cele douã prime principii sunt riguros respectate de Ovidiu Kloska, cum am spus.
Cât priveste cel de-al treilea, sã lãsãm timpul sã decidã. Ca mijloc de exprimare artisticã foloseste forma si culoarea.
Expresivitatea lucrãrilor domniei sale tine de eu-lui lãuntric.Ca un prim impact, imaginea socheazã. Forma tine de
oniric. Eminamente senzitivã, as spune, artistul poate fi numit avangardist (promotor al unui nou curent). Deschizãtor de
drumuri. Extensie a personalitãtii artistului, lucrãrile reprezintã epoca artistului, într-o imagine virtualã deloc facil de
descifrat. Lumea lui Kloska se cere gânditã. Se vrea, sau nu se vrea descifratã? Important e cã din punct de vedere al
formei, artistul este orb la formele cunoscute si recunoscute.( Dacã Shakespeare condamna pe cei ce nu vibrau
la muzicã, vãzându-i capabili de trãdãri, excrocherii si hotii, dacã Delacroix spunea despre culori, în spetã, triada galben-
portocaliu-rosu, cã ar exprima si ar transmite bucuria si abundenta spiritului, ei bine, despre artistul plastic se spune
cã, ar trebui sã fie orb la formele cunoscute si recunoscute). Din punct de vedere al formei si cel al cromaticii Ovidiu
Kloska atinge autenticitatea. Ochiul artistului este larg deschis spre interior, spre eul lãuntric. Mod de manifestare, definitoriu
î n actul sãu creator. Unde forma si culoarea predominã în manierã proprie, inconfundabilã. Cât despre
intuitie, ea are un rol predominant în artã.Interioritatea si intuintia, determinând calea spre valoare. Sã ne oprim o
clipã si sã observãm nu numai forma( în mod cert originalã, autenticã) sã analizã culoarea lucrãrilor expuse. Sesizãm
alb si negru, culori de bazã. Albul însemnând tãcere, negrul simbolizând moartea, doliul; apoi, as trece la gri, o culoare
imobilã, lipsitã de muzicã.Galben, portocaliu… Rosu, ne poartã cu gândul spre triumful plenar…apoi, violetul. Culoare
obtinutã din rosu, un rosu rãcit, cum zic pictorii.Viloteul înseamnã tristete, mister…Mai presus de orice, culoarea înse-
amnã complicitate între artist si energiile ei, unde artistul are permanentã. Un acces continuu si neconditionat. Spun aceasta
din perspectiva privitorului care s-a lãsat în voia energiilor transmise. Spectator, ce a vibrat alãturi de artist, simtind
bucuria,tristetea, mãretia, nelinistea, întristarea, însingurarea. Câtã fortã au lucrãrile domniei sale asupra profanului,
ce mesaj sau câtã întelegere conferã acest mod de manifestare artisticã, este un subiect care nu mai conteazã.Ovidiu
Kloska prin lucrãrilor sale prezintã o proprie viziune. Lucrãrile expuse exercitã o anume magie asupra spectatorului,
oprit din curiozitate, din plãcere sau bucurie nedisimulate. Opera sa va trece si cea de-a treia probã de
rezistentã, timpul, prin complexitatea compozitionalã, adesea greu de înteles pentru simplu privitor. Cu un plus de
emotie si, prin emotia stârnitã din inefabil si mister, fãrã sã dorim o explicatie concretã, logicã, acest vernisaj are un
anume magnetism. Sã ne lãsãm, deci, vrãjiti de aceste imagini, fie numai si pentru bucuria clipei. Impresiile create ( din
impactul organic si imagine), improvizatiile ( produse din prelucrarea datelor de inconstient) au creat
emotie aferentã actului artistic, au transmis trãirea artistului, asa cum probabil si-a dorit. Lumea creatã de Ovidiu
Kloska, supusã atentiei noastre, amprenta ei asupra memoriei noastre afective, bucuria, în cele din urmã, este tot ce
are importantã la finalul vizionãrii unui vernisaj. ”
Mariana Vartosu, scriitor