Câte ceva despre colecţii, colecţionari…

de Vasile RADU / Mai 2013/Artexpert Gallery Cluj Napoca

„Managementul colecţiilor de artă” – ca să ne exprimăm „preţios”, „ştiinţific”, după prostul obicei al limbii de lemn actuale (scuzaţi ironia!) – concentrează o experienţă şi o ştiinţă a artei mult mai profunde şi mai subtile decât lasă să se întrevadă şi să se înţeleagă searbădul limbaj al infatuării şi al suficienţei ignorante de azi. Cât de serioasă şi de „ştiinţifică” a fost această preocupare fac dovada, de-a lungul timpului, ce a rămas din Colecţia Medici de la Florenţa, colecţia regalităţii franceze materializată în Muzeul Louvre, colecţia reunificată, după dispersia sa în întreaga Europă a familiei de Habsburg, devenită Kunsthistoriche Museum din Viena, şi mai ales noile colecţii private, devenite, prin donaţii publice, locuri de super-concentrare artistică, ca de pildă Colecţia Peggy Guggenheim de la Veneţia sau Colecţia de artă a familiei Rockefeller din S.U.A.

La noi, colecţiile de altădată au devenit publice prin voinţa proprietarilor lor încă din timpul vieţii acestora – ca formă de proprietate fiind private – exceptând interludiul comunist, când acestea au fost naţionalizate. Putem aminti aici colecţiile lui Krikor Zambaccian, Toma Stelian, Anastase Simu etc. Altele şi-au găsit „obştescul sfârşit” de obicei după decesul întemeietorului, lucrările urmând o „carieră” de o anonimitate scandaloasă, ca urmare a faptului că au încăput pe mâna „samsarilor” şi negustorilor improvizaţi, alimentând oneros „piaţa neagră de artă”, aceşti oameni făcând orice pentru a şterge originea şi nobleţea colecţiilor din care aceste lucrări proveneau.

La Cluj, putem aminti cel puţin patru colecţii de artă importante apărute în primele decenii ale secolului trecut: Colecţia Virgil Cioflec, care stă la baza Muzeului actual de artă, Colecţia Veturia şi Octavian Goga, din alcătuirea Muzeului Memorial „Octavian Goga” de la Ciucea, Colecţia poetului Emil Isac şi cea de la Stoiana, a istoricului de artă Raoul Şorban.harsia_autoportretTheodor Harsia – Autoportret

Mai ales medicii şi-au constituit colecţii de artă apoi, printre cele mai renumite fiind cele ale lui Coriolan Tătaru, Leon Daniello şi prof. Căprioară, începute încă în epoca interbelică. După cel de-al doilea război mondial au început să colecţioneze lucrări de artă Ioan Chiricuţă, Crişan Mircioiu, Valeriu Bologa, Octavian Fodor, Dumitru Dumitraşcu, Titus Popescu şi mulţi alţii.

Vânzarea Colecţiei Nicolae Giurgiu

O colecţie cu o origine şi de o consistenţă artistică cu totul deosebite este colecţia de artă a lui Nicolae Giurgiu (26 sept. 1912, Preluci – Maramureş – 10 sept. 1999, Cluj ), încadrator de tablouri şi mare iubitor de artă. Ineditul şi valoarea acestei colecţii constă în faptul că proprietarul ei a alimentat pasiunea sa prin selecţia lucrărilor de artă românească – şcoală clujeană şi şcoală băimăreană, artă maghiară – care circulau în zona Ardealului, precum şi artă central-europeană (Austria, Germania, Italia etc.), dintr-o bază de selecţie cu totul excepţională (fiecare artist îşi înrăma lucrările la acest colecţionar, prieten cu majoritatea pictorilor, fiindu-le adesea şi mecena).

Scoaterea la vânzare a acestei colecţii este un prilej deosebit pentru colecţionarii actuali de a ajunge la lucrări autentice, păstrate într-o colecţie valoroasă, a căror semnificaţie valorică depăşeşte, prin apartenenţă, valoarea intrinsecă conferită de numele artistului. Succesiunea colecţiei se va realiza prin oferirea către public în două etape a unui număr relativ egal de loturi (circa 80) selectate valoric, dintr-un număr mult mai mare de lucrări.

Colecţia a cuprins opere semnate de Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Barabás Miklós, Antonio David, unele „sustrase” aproape oneros la preţuri derizorii, prin înşelarea moştenitorului.

Din prima serie de lucrări care vor fi scoase la vânzare vor face parte un desen în cărbune de Ştefan Luchian, realizat într-o manieră fluidă, asemeni acuarelei, prin folosirea radierei pentru obţinerea tuşelor şi a accentelor de lumină.

De o valoare excepţională sunt trei lucrări de Theodor Harsia, valoroase prin unicitatea lor în economia operei artistului, fiind altceva decât peisaje: o compoziţie de natură statică „á la Petraşcu”, un nud tratat extrem de modern, în registre suprapuse de culoare, într-o manieră extrem de liberă a pensulaţiei şi o compoziţie aproape expresionistă reprezentând răstignirea lui Isus Cristos.

Interiorul de atelier al lui Pericle Capidan arată întreaga măiestrie a artistului, sub pensula căruia lumina şi culoarea prind viaţă şi palpită fosforescent pe suprafaţa covoarelor orientale colorate care acoperă divanul.

O lucrare de calitate muzeală, aparţinând lui Francois Gall, peisaj cu figuri şi case pe malul Săsarului, ca şi o compoziţie decorativă de calitate excepţională, reprezentând „Pomona”, semnată de Anastase Demian. Un peisaj fulgurant prin jocul luminii şi umbrei prin frunziş, pe acoperişuri, semnat de Ferenczy Váler, două desene semnate de Venceslav Melka şi o acuarelă de Carol Popp de Szathmari. Lucrări semnate de artişti europeni din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea semnate de Broky Károly sau Hosszu Márton (prezenţi la curtea regală engleză în secolul al XIX-lea şi începutul sec. al XX) etc.

Vă invităm să profitaţi de această ocazie deosebită pentru a vă întregi colecţiile de artă, profitând de vânzarea unor lucrări dintr-o renumită colecţie clujeană. Cuvintele noastre de ordine sunt VALOARE şi AUTENTICITATE.