Text/Photo: Mihai Constantin

Consumul constant de orice iti dezvolta anumite perceptii care zaceau latente in tine. In cazul meu, imersiunea in lumea artelor vizuale mi-a generat o capacitate sporita de a sesiza obiecte si imagini care imi ramaneau invizibile cu totul sau pe care le percepeam in ansamblu fara sa le decodific cu adevarat. Mentorul meu imi spunea acum cativa ani sa nu renunt in a vedea o suta de imagini noi in fiecare zi. In haosul acumularii in aparenta fara discernament, va veni dimineata cand cantitatea se va transforma in categorii structurate si apoi ziua cu adevarat revelatoare cand recunosti fotograme pe care nu le-ai vazut niciodata. E momentul in care te simti ca si cum ai stii sa scrii si sa citesti intr-o limba noua. Din acel punct mai departe incepe adevaratul drum al cunoasterii. Pana atunci a fost cazna alfabetizarii.

O plimbare intr-un oras nou – Timisoara in cazul de fata, in care nu mai fusesem din 2000 – a fost un exercitiu tonic in care am descoperit lucruri “familiare” pe care le vedeam pentru prima data. Asa am aflat despre cochetul si ambitiosul Festival PLAI care e organizat anual din 2006 de Asociaţia Culturală Sunet Ambianţă Timişoara in cadrul Muzeului Satului Banatean din oras. Intre doua editii, festivalul se pastreaza in memoria timisorenilor prin mai multe elemente de street art si graffiti spectaculoase. Nu stiu daca si urmatoarele graffiti-uri sunt generate de PLAI dar decoreaza inspirat, pe alocuri, orasul.