Grafica Otto Dix @ MNaR, salile Kretzulescu
Expozitia de la MNaR, deschisa la Bucuresti prin grija Institutului Goethe, este o bijuterie invizibila in vacarmul cotidianului romanesc. Eros si Thanatos sunt zeii care isi impart universul lui Dix si felul frust, brutal, explicit, necosmetizat in care germanul a tinut sa ne arate lumea cu ororile razboiului, decrepitudinea trupurilor si grotescul poftelor omenesti ne arunca – fara avertisment pentru unii – in gri-ul murdar al inceputului de secol XX asa cum ni l-a revelat “Marele Razboi”.
Cu nostalgia “primelor dati” – irepetabile si ireversibile – imi reamintesc senzatia de “admiratie ingrozita” pe care am avut-o cand am deschis un album Otto Dix intaia oara. Si, legate de un fir cauzal, ies la iveala si momentele cand am vazut picturi semnate Dix in Pinacoteca Vaticanului si pe simezele Centrului Pompidou. Este unul dintre cei mai valorosi plasticieni ai tuturor timpurilor si in Top 10 al optiunilor mele personale.
Litografiile si gravurile expuse azi la Bucuresti ne sunt un cadou pentru care putem multumi simplu: privindu-l. (text/photo: Mihai Constantin)