Peligrad Nazen-Stefania

nazen_peligrad_artindex_017 nazen peligradNazen-Ștefania Peligrad

n. 5 Noiembrie, 1980

2007 – 2011    Studii de doctorat la Facultatea de Istorie, Universitatea din București, România

Domeniul major de studiu: Studii Bizantine, Domeniu minor de studiu: Cultura în Evul Mediu.

Finalizare cu Ph.D. cu teza de doctorat: ”Elemente de expresie în figura sacră bizantină”, susținută pe 23 februarie 2011 la Dept. de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, sub îndrumarea Prof. Dr. Alexandru Barnea (Istorie Antică)

2003 – 2005    Masterat la Universitatea Națională de Arte, București, România

Domeniul major de studiu: Semnificațiile iconografice ale picturii religioase din Evul Mediu. Domeniul minor de studii: expresivitate și limbaj iconografic.
Finalizare cu M.A. cu teza de dizertație. ”Studiul formelor în portret, natură statică și peisaj”

Mentor: Prof. Dr. Sorin Ilfoveanu (Studii teoretice de Artă)

Certificat de predare de la Universitatea Națională de Arte, București, România, 2005

1999 – 2003    Studii universitare la Universitatea Națională de Arte, București, România.

Domeniul major de studii: Arta și Cultura Vizuală, Domeniul minor de studii: Icoane și limbajul lor iconografic.
Finalizarea cu B.A. tema de licență în Artă (Pictură)

Mentor: Prof. Ștefan Câlția (Istoria picturii).
nazen_peligrad_artindex_007Din 1999, participa la 6 expoziții de pictură personale și 14 de grup

nazen_peligrad_artindex_020

http://www.romanialibera.ro/cultura/arte/nazen-peligrad–o-artista-a-extremelor-94772

Nazen Peligrad, o artista a extremelor
de Dan Stanca , 11 mai 2007
O tanara care nu a implinit nici 27 de ani si care a jucat totul pe o carte. Care este aceasta? Pictura adevarata, pictura fara rest, care nu face nici un pic de concesie prostului gust sau mediocritatii agreabile, care nu stie sau nu vrea sa se tocmeasca cu negustorii si care din aceasta cauza poate sa piarda totul. Cum o cheama pe aceasta artista nonconformista? Nazen Peligrad.

Armenia din Pitesti
Numele suna exotic. De fapt, tanara e din Pitesti, iar numele de botez neobisnuit are o provenienta armeana. Celalalt nume isi reclama originea din Macedonia, poate chiar din zona spre care turistii se indreapta ca magnetizati pentru a vizita vestitul complex manastiresc de la Ohrid.
Nazen Peligrad a intrat la Academia de Arta fara nici o inhibitie, crezand enorm in talentul ei, prea putin pasandu-i de ifosele sau de mutrele din jur. Era inconjurata de colegi care aveau relatii, carora drumul le era mai mult sau mai putin netezit. Nu s-a sfiit sa le spuna in fata lucrul acesta si astfel si-a facut probabil multi dusmani. Dar pe ea un potential conflict nu o sperie, dimpotriva, o stimuleaza. Se considera o luptatoare si poate din aceasta cauza lucrarile ei au o componenta viril expresionista.

Intalnirea cu Adrian Nastase
La o expozitie colectiva de acum cativa ani, pe vremea cand premierul Romaniei era Adrian Nastase, acesta, cu aerul lui pretios de rafinat cunoscator al artelor, vizitand respectiva expozitie, s-a oprit in fata unui tablou al tinerei si s-a decis sa-l cumpere. A fost fireste o achizitie importanta, dar nu se stie daca nu de aici a plecat si un oarece ghinion.

Ochi devoratori
Cele cinci expozitii pe care ea le-a deschis pana acum au individualizat-o net in marea masa a artistilor avizi de succes. Desi apartine generatiei iconoclaste a lui Dumitru Gorzo, Nazen Peligrad e rebela tocmai fata de un asemenea tip de fronda. Aici nu e vorba de pudibonderie, de un pretins bun-simt burghez, ci de instinctul adevaratului artist care evita exhibitionismele facile. Nazen Peligrad picteaza cu maxima devotiune, realizand aproape un ecorseu al propriei fiinte. De aceea nu are cum s-o intereseze naturalismul banal, fara perdea. La urma urmei, ochii ei de o mare forta expresiva sunt mai “nerusinati” decat – sa zicem – infatisarea cu acribie a organelor genitale. Fiind o expresionista pur§sange, imi spune ca nu-i sufera pe impresionistii gingasi, pe cei care baleiaza gratios, care nu sunt creatori, ci… decoratori.
Exista, fireste, o nota de naivitate cruda in asemenea opinii, care pleaca insa dintr-o ipostaza a tineretii donquijotesti. Vorbind mai mult cu ea, am descoperit si o aplecare sincera spre hieratismul artei bizantine. Desi moderna, hipermoderna pana in varful unghiilor, artista aluneca pe nesimtite spre rigoare, spre canon, spre disciplina de fier a mijloacelor de expresie. Cand privesti in miezul lucrarilor ei, mai exact in abisul ochilor pe care-i picteaza, pur si simplu te apuca ameteala si-ti vine sa strigi: vazul e minune. Ochii lui Nazen Peligrad sunt mult prea provocatori ca imediat, dupa ce ai depasit stadiul primei emotionari, sa nu te gandesti ca ceea ti se ofera nu e doar o evidenta anatomica, ci ascunde planul interior al vazului ce, mimand proiectia in afara, se concentreaza asupra strafundurilor. De aici, hieratismul, de aici tentatia de-a studia arta bizantina, de aici calatoria intr-o lume a traditiei ce se opune modernitatii dezordonate. Nu pot sa uit o lucrare de-a ei expusa in 2005 la Palatul sutu, in care era pictat un copac simplu, fara pic de podoaba vegetala, auster asadar, pentru a reda ideea de verticala si de axialitate, in a carui scoarta, ca o scorbura, se deschidea acelasi ochi fatidic, cu aceeasi privire intensa, explorand straturile invizibile ale cosmosului. Sau tot atunci am retinut o padure incendiata, un foc devastator, van goghian, care nu era doar vazut, ci si auzit, neintrerupte trosnituri ale arborilor mistuiti de flacari.
Nazen Peligrad e o artista a extremelor in sensul in care ceea ce face ea echivaleaza, cum se vede, izbucnirii unui incendiu sau, dimpotriva, naste glaciatiuni. Urmatoarea ei expozitie va fi o bucurie. nazen_peligrad_artindex_019

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/aventura-unui-autoportret-3012151/

Aventura unui autoportret
31 mar 2006 Ziarul Financiar
Expozitia lui Nazen Peligrad de la galeria “Caminul Artei” (parter), cea de-a doua personala din cariera ei, aflata oricum abia la inceput, surprinde prin cutezanta cu care abordeaza un gen aflat in desuetudine cam de vreo suta cinzeci de ani! Adica, de cand si-a facut aparitia in lume fotografia si facilitatile oferite de tehnologiile tot mai sofisticate in arta portretisticii. Nazen Peligrad expune o suita de autoportrete realizate in tempera pe panza intr-un timp al expansiunii inexorabile a imaginii digitale!

Indrazneala ce suscita deopotriva curiozitate si speculatii estetice. Tanara artista se arunca in aceasta “aventura portretistica”, cum o numea Pierre Francastel, cu ardoarea celui instruit sub autoritatea a doi maestri (Stefan Caltia – licenta si Sorin Ilfoveanu – masterat), preocupati la randul lor de arta portretului.
nazen_peligrad_artindex_012
Epoca noastra este caracterizata de declinul unui gen, care nu a incetat sa dainuie de la inceputurile istoriei. Omul ca individ, entitate unica de trasaturi si atribute, este substituit, in filosofia contemporana a portretului, de imaginea sublimata a fugurii generice a speciei umane. Ne aflam, asadar, in plina perioada iconoclasta! Daca in pictura inceputului de secol XX creatorii se concentreaza asupra portretului, interpretat ca o suma de perceptii sensibile, abandonand stringenta redarii traditionale a propriei lor figuri sau a celor din proximitatea lor, artistul contemporan conserva in buna masura forma, dar modifica considerabil viziunea. Ceea ce facea si Gauguin in autoportretul devenit celebru, care nu constituia o figura, cat o reprezentare simbolica (sau metaforica) a propriului destin. Nici Cézanne nu este atras de aspectele descriptive ale unei lumi fenomenale, ci mai degraba de consemnarea plastica a efectelor sensibile pe care un asemenea univers le trezeste in spirit. Nazen adopta o atitudine asemanatoare. Ea se intoarce, proclamand in autoportretele ei unicitatea persoanei cu toata incarcatura ei de stari, angoase si trairi, exaltate sau ascunse. Desi pastreaza datele obiective recognoscibile ale portretisticii libere din traditia postacademista, explorand cu abilitate o lunga serie de experiente stilistice (pe care si le asuma in creatia sa cu detasare si instinct postmodern), Nazen Peligrad foloseste desenul in termeni virtuozi ca pe un ordonator de senzatii. Asa cum il intelegea si il practica un Ingres, de exemplu, sau un Bacon in timpurile din urma. In felul acesta, portretele lui Nazen sparg imobilismul specific artei traditionale consacrate in prima jumatate a secolului trecut. Ea isi refuza, prin primatul acordat interpretarii figurii umane si nu al imitarii ei, atat viziunea fotografica, cat si tendintele distorsionante, anihilante ale figurativismului din arta Occidentului european. Pe tanara artista nu o preocupa in portret nici miscarea, nici relatia cu caracteristicile individuatiei fizionomice (desi nu renunta la rigoare), nici cu conditia sociala. Cercetarea ei plastica se concentreaza asupra starii launtrice a personajului (a propriei persoane, deci), a universului de dincolo de imaginea obiectiva a unei figuri. Desi nu o anuleaza cu totul, cum se poate constata in unele dintre autoportrete, artista destructureaza imaginea, o amputeaza expresiv fragmentand-o cu scopul de a ne sugera un anume mesaj, o anume stare de fapt. Tainele trupului si ale sufletului sunt astfel date in vileag. In felul acesta, artista exalta o atitudine de absolutizare a individului, a persoanei umane, intr-o constructie cu tente egocentriste ce evoca timpurile portretului psihologic, asa cum l-a consacrat filosofia portretistica a lui Goya. In expozitia-eseu dela “Caminul Artei”, Nazen Peligrad produce, cred, un subtil argumentat reviriment al artei portretului. O face prin instrumentarea obstinata a unui gen sortit de multi astazi doar un exercitiu aleatoriu, dar necesar, de atelier al oricarui pictor care isi respecta uneltele si profesia. Trece, in autoportrele sale, prin varii scoli si curente, prin cunoscute vaduri stilistice si nesedimentate inca viziuni pictografice.
nazen_peligrad_artindex_011 nazen_peligrad_artindex_002
Aventura portretistica a lui Nazen Peligrad reface, prin cele aproape 20 de tablouri din expozitie, traseul de la contemplatia narcisiaca de tip durerian sau cea burgheza de secol XIX, la cea eroizanta (din portretul mamei), cu intreaga ei retorica teatrala, si de la acestea, la perceperea analitica, fantastica (in cheie suprarealista, ca in inciantul autoportret-felina) sau autoflagelanta in maniera expresienista sau baconiana, asa cum ni se releva din majoritatea lucrarilor expuse. O miza estetica ce s-a materializat intr-un discurs pictural provocator ,straniu adesea, dar solid in temeiurile lui culturale, ce restaureaza primatul gandirii plastice coerente prin mijlocirea interpretarii sensibile si inteligente a unei figuri si nu a reproducerii ei mecanice, artizanale, oricat de perfecte ar fi ea.
nazen_peligrad_artindex_018

http://www.observatorcultural.ro/Dekstop*articleID_10934-articles_details.html

Autor: Alexandru RADVAN
In data de 22 aprilie, la sediul firmei Oracle Romania, aflat in Piata Victoriei, s-a petrecut o mica minune, mai precis acel act de mecenat in asteptarea caruia toti artistii suspina. Domnul Stefan Cojanu, managing director al firmei pomenite mai sus, a avut mai mult decit laudabila initiativa de a sponsoriza un grup de artisti tineri, studenti ai Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, la clasa pictorului Sorin Ilfoveanu. Desi pare atit de neobisnuit, acest gest este unul cit se poate de firesc in alte locuri, in care sistemul de circulatie a valorilor este bine pus la punct. In afara de rolul strict determinat pe care cea mai mare parte a „publicului iubitor de arta“ il atribuie unui tablou, acela de a surprinde placut retina si mai ales de a nu pune mari probleme de gindire si intelegere, exista si unul mai serios: opera de arta reprezinta o investitie pe termen lung. Sa ne amintim doar de marile colectii sau muzee particulare create de catre banci puternice, industriasi renumiti, petrolisti etc. etc. Arta poate fi vitrina in care puterea si siguranta pot fi admirate.
nazen_peligrad_artindex_016
Dekstop este un titlu care face legatura atit intre Oracle Romania si grupul de artisti, cit si intre membrii grupului. In 99% dintre cazuri, pe desktop se inghesuie si se alatura cele mai diverse si mai diferite chestii: documente, poze de la chef, shortcut catre Age of Empires II, un CV si asa mai departe. Cum spunea titlul unei emisiuni din copilaria mea, Un univers intr-un ghiozdan. Nu exista vreo legatura tematico-ideologica intre cei care expun la sediul firmei: Aurelian Ardelean, Nora Dumitrescu, Smaranda Dumitrescu, Anca Leoca, Mihaela Mustata, Alexandru Niculescu, Nazen Peligrad, Gabriel Pop, Alexandru Radvan, Simona Vilau si Teodora Visineanu. Tematica „de voie“, expresii si personalitati diferite. Asadar Dekstop ni s-a parut cel mai potrivit titlu, amintind totodata si de sfera de preocupari a firmei Oracle, una dintre cele mai importante companii creatoare de soft din lume.
Credem, inca, in puterea exemplului. Gestul generos, curajos de a intinde o mina artei tinere ar fi de dorit sa intre pe un drum drept, fara hopuri si hurducaieli, acesta fiind un semn adevarat de civilizatie.
nazen_peligrad_artindex_015

http://www.newspad.ro/Pictura-ochilor,104603.html

Pictura ochilor
07 aprilie 2006
La 25 de ani, Nazen Peligrad este o artista cu un profil bine conturat, ale carei lucrari, oriunde le-ai intalni, intr-o galerie, intr-un muzeu, intr-o institutie, nici nu au nevoie sa poarte vreo semnatura deoarece imediat, prin particularitatile lor, isi deconspira parintele. Este si cazul expozitiei deschise pana la mijlocul lui aprilie la Caminul Artei, parter.
Am mai remarcat-o pe artista anii trecuti cand a expus la Palatul Sutu si apoi la parterul Centrului Cervantes din Bucuresti, unde a prevalat o anumita tendinta satirica a lucrarilor. Imi amintesc astfel de un taur care impungea cu coarnele o capsuna agatata de manerul unei umbrele pe al carei abajur statea scris UE. Satirizarea era evidenta, numai ca nu o asemenea directie o reprezinta cel mai bine pe artista. Pictura ei rafinata si puternica depaseste atat figurativul, cat si non-figurativul, scapa de clisee abstractioniste si in acelasi timp nu se multumeste cu realizarea unui desen obedient. Peste trei sferturi din ce face artista este ocupat de portretul uman, dar nu orice fel de portret, ci, mai corect spus, este vorba de o pictura a ochilor. Parca oricat de bine ai picta o mana sau un picior, adevarata vocatie artistica este data tot de felul in care infatisezi ochii cuiva sau mai ales ochii tai. Ochi inseamna privire si astfel lucrarea, pe nesimtite, trece intr-o alta dimensiune. Cel care priveste, banal spus, este privit, iar privirea care se duce in exterior in egala masura coboara si in sine. Este cazul celor mai multe tablouri de acum de la Caminul Artei. Ochii acestia vad, privesc si se privesc. Vizitatorul este uimit de privirea ce se indreapta spre el, privire care-l strapunge, il depaseste si pleaca intr-o directie misterioasa. Astfel, miza lucrarilor este remarcabila deoarece, desi pleaca de la un element figurativ, creeaza o alta lume, separata de orice suport, lumea ochilor evanescenti si a privirii imateriale. Contactul cu materia este, asadar, extrem de scurt, doar punct al decolarii spre ceea ce nu mai poate fi reprezentat, ci doar comentat. Avem de-a face cu o pictura care evolueaza spre cuvant, fara o baza doctrinara explicita.

Un articol de Dan Stanca
nazen_peligrad_artindex_014

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-05-07/bonjour-europe-expozitie-de-pictura-la-institutul-francez.html

7 Mai 2005 de Veronica Marinescu
“Bonjour Europe!”, expozitie de pictura la Institutul Francez
“Cand vom termina facultatea vom fi deja in Uniunea Europeanaa€ť este observatia exclamativa ce a prilejuit tema expozitiei de pictura aflata sub egida ARCHES (L’Association Roumaine des Chercheurs Francophones en Sciences Humaines) si al carei curat
“Cand vom termina facultatea vom fi deja in Uniunea Europeanaa€ť este observatia exclamativa ce a prilejuit tema expozitiei de pictura aflata sub egida ARCHES (L’Association Roumaine des Chercheurs Francophones en Sciences Humaines) si al carei curator este criticul de arta Aurelia Mocanu. In fruntea listei de expozanti sta Alexandru Radvan, artist din generatia tanara si asistent universitar, urmat de studentii acestuia: Elena Andrei, Smaranda Dumitrescu, Nina Hognes, Iulian Muresanu, Remus Panduru, Nazen Peligrad, Gabriel Pop, Alina Popescu, Nectaria Radu, Simona Vilau si Teodora Visineanu.
Potrivit Mediafax, expozitia, ce va fi deschisa pana la 18 mai, va prezenta mai multe directii conceptuale, unii artisti mergand pe filonul mitologic, temporal si cazuistic, altii pe o directie ce implica socialul, actualitatea, uneori cu aluzii politice subtile. Tinerii pictori au dorit sa dezvolte un eveniment in paralel cu concursul ”Eurobarometru vizual”, adresat artelor media.

nazen_peligrad_artindex_013

http://agenda.liternet.ro/articol/2686/Cornel-Ivanciuc/Ochii-atoatevazatori-ai-Stefaniei-Nazem-Peligrad.html

Ochii atoatevăzători ai Ştefaniei Nazem Peligrad

Cornel Ivanciuc
Academia Caţavencu, aprilie 2006
Am senzaţia că am nimerit la un festin din care nu voi ieşi întreg. Portretele ce multiplică o singură înfăţişare, de femeie-sfinx, sunt supraumane şi stau parcă la pândă şi îmi dau senzaţia că m-au aşteptat toată ziua ca să mă înghită de viu, înainte de a mă întreba de unde vin, cine sunt şi de ce am deschis gura.
nazen_peligrad_artindex_003
Încă de la intrare sunt luat în primire de o pereche de ochi nefiresc de deschişi, care îmi spun: Bine ai venit. Lasă că ai să vezi ce-o să păţeşti, închipuitu’ naibii. În apele lor albastre, cu reflexe viorii, se zbat umbre ce aduc parcă cu o plasă de fluturi. Amurgul acelor ape se alungeşte, pe măsură ce fac o fandare spre dreapta şi apoi un pas în spate, iar plasa pare că stă să-mi cadă în cap dintr-o clipă într-alta. Altă pereche de ochi imenşi, magenta sau ciclam, se rotesc după mine ca nişte ceasuri solare şi îmi urmăresc fiecare mişcare.

Un portret cu o expresie uşor mirată şi cu un aer de expert în caractere mă măsoară din cap până în picioare şi mă analizează intens, de ce îmi frământ mâinile ca un şcolar idiot care şi-a falsificat carnetul de note, în timp ce visa să se facă critic de artă când va fi mare.

Altuia îi lipseşte parcă gura şi, în timp ce îmi ţin răsuflarea ca să nu-l enervez, abia dacă realizez că lipsa gurii îi face privirea şi mai pătrunzătoare. Mai apoi, sunt aruncat de la un ochi la altul, ca o minge de tenis, şi azvârlit în cele din urmă la picioarele unei doamne care seamănă cu toate portretele din galerie, care îi povesteşte viaţa unui domn fără gură şi cap.

Îi surâd stingher, înainte de a mă lăsa devorat de ochii ei imenşi, de un verde fosforescent, după care mă arunc în stradă.

Ştefania Nazem Peligrad, Pictură, Galeria Căminul Artei, strada Biserica Enei 16.
nazen_peligrad_artindex_006 nazen_peligrad_artindex_005 nazen_peligrad_artindex_004nazen_peligrad_artindex_008nazen_peligrad_artindex_001 nazen_peligrad_artindex_010 nazen_peligrad_artindex_009