Valeriu Pantazi pe numele său Valeriu Pantazie Constantinescu (n. 17 mai 1940, Urechești) este un poet, scriitor și pictor român, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București și al Uniunii Scriitorilor din România. Valeriu Pantazi a fost un apropiat al lui Nichita Stănescu, Sorin Dumitrescu, Ștefan Agopian, al graficianului Valentin Popa, al pictorului Radu Darânga și l-a avut ca profesor pe Octavian Angheluță. Cel mai bun prieten al său a fost pictorul piteștean Gheorghe Pantelie. Valeriu Pantazi a fost căsătorit cu arhitecta și autoarea de literatură pentru copii Francisca Stoenescu.

Printr-o tematică bogată, ancorată prin rădăcini adânci în operele înintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi probează cu argumente incontestabile, a fi un adept al picturii clasice. Stau mărturie în acest sens desenul precis și rafinat, armonia cromatică și soluțiile compoziționale ce se întâlnesc pretutindeni în creația sa. Artistul propune consumatorului de artă o excelentă serie de „Veneții” care prin excelenta panoramare a peisajelor culminează cu Marea Lagună cu aer vetust ce se pierde treptat în Eterna Cetate Venețiană. Cromatica folosită se suprapune pe motivele abordate într-un registru pe care pictorul demonstrează pe deplin că este „stăpânul” unei tușe nonconfigurative și dinamice, ce ține marginal de arealul „abstractului”.

Așa cum comentează criticul de artă Augustin Macarie despre ciclul de venețiene care înglobează peisaje ale Pieței San Marco, Canalului Grande, Ponte Vigo-Ghioggia, Veneția – Campanella, Veneția San Tropaso, Italia este datoare cu un monument pentru Valeriu Pantazi. La toate acestea se poate observa fascinantul joc al imaginii „reale sau oglindite în ape” etern mișcătoare, totul reflectând o exuberanță narativă specifică impresionismului.[10] Opera sa venețiană reprezintă de fapt un cumul de energii, jocuri de lumini, transparențe și umbre precum și dorința sa de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale nu tânjesc după o originalitate emfatică și de asemenea nu vor a găsi neapărat metode și formulări ce pot duce la un pitoresc facil.

Alături de peisajele venețiene, o altă tematică predilectă pentru Valeriu Pantazi sunt peisajele Balcicului. Imaginile venețiene și mai ales cele din Balcic arată privitorului realitatea istorică a locurilor, percepția lor fiind, în schimb, dureros de actuală. Pictorul prin opera sa încearcă să explice că nu poți pricepe lumea de ieri decât cu mintea de azi și că devorarea convențiilor temporale sunt cauzate prin permanentizarea prezentului. Soluția artistului este îndrumarea privitorului într-un exercițiu de aducere a acelui timp istoric în actualitatea sensibilității celui care percepe astăzi prezentul existent dintotdeauna și nu impune o călătorie în trecutul invocat (nu evocat). Expozițiile la care a luat parte Valeriu Pantazi oferă imaginea unui artist stăpân pe uneltele sale, matur și care, chiar dacă pare un clasic al începutului secolului al XX-lea, reușește cu ușurință să depășească aerul de perimare care pândește întotdeauna astfel de demersuri făcând apel viguros la sensibilitatea umană care contractă și nu evocă timpul.
O altă tematică intens abordată de Pantazi ține de tradiționalismul abordării naturilor statice și a florilor din pictura românească, utilizând noi abordări. Florile sunt ingenios incluse printre peisaje, întregind imaginile despre natură cu grația și parfumul lor.

Valeriu Pantazi afișează o opera cu o paletă sclipitoare, în care complementaritățile sunt controlate cu îndemânare fără derapaje țipătoare, pictorul întrebuințând abilități deosebite în dispunerea fiecărei culori acolo unde-i este locul, într-o bună vecinătate cu celelalte. Totul se conjugă în final într-un izvor de lumină plină de vrajă și mister.
Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi reușește să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta Dunării și foarte atașat de Dobrogea, Valeriu Pantazi a pictat satele de pescari unde a poposit, vegetația, bărcile, casele și siluetele umane specifice, realizând astfel adevărate bijuterii cromatice.
Pentru a întregii tabloul operei sale și a întării convingerea că numai cine stăpânește temeinic desenul, tainele îmbinării culorilor și arta compozițională poate cuteza cu adevărat să-și măsoare puterile în universul picturii moderne, Valeriu Pantazi abordează tematici abstracte pe pânze unde interferența liniilor cu tăieturi geometrice cu culori și tușe apăsate, luxuriant de luminoase și vii. Aceste lucrări se alătură stilistic expresionismului. Deși opera sa în domeniul expresionismului abstract l-a incitat necontenit, el rămâne fidel figurativului.