Giodea Gabriel

Giodea_Gabriel_Artindex_01G a b r i e l  Giodea – artist vizual
n.1966 Craiova

Facultatea de Teologie ,Arta Sacra, restaurare, Craiova
Scoala  de Arta Bisericeasca a Patriahriei Romane  – pictor , Bucuresti
Scoala Postliceala de Specialitate (proiectare asistata de computer) – Craiova
Liceul de Arta (pictura monumentala)- Craiova
Membru  UAP(pictura) Filiala Craiova
traieste si lucreaza in Craiova

EXPOZITII PERSONALE
2016-,,Preview,,-Galeria,ArtaU.A.P.-Craiova
2015-,,Timpuri vechi’’- Galeria,Arta U.A.P.-Craiova
2013-,,Interior#2’’-Galeria,Arta U.A.P.-Craiova
2012-,,Interior’’-Galeria,Caminul Artei,UAP-Bucuresti
2010-,,Iconografie’’-Galeria,Arta, UAP-Craiova
2009-,,made in china’’-Galeria26/OTA Bucuresti
2009-,,Icons”-Editura Aius-Craiova
2009-,,Office#”-Polisea-Craiova
2006-” Mobil & Inside” – Galeria ,ArtaU.A.P. – Craiova

EXPOZITII DE GRUP
2016-acum/now-Galeria,, Arta2,,NAG
2016-Coloanele cerului- Galeria ,,Artex” U.A.P.- Ramnicu Valcea
2016-Desenul post-Brâncuși”-Galeriile Municipale de Arta Tg-Jiu
2015-Semne Primavara- Galeria ,,Artex” U.A.P.- Ramnicu Valcea
2014-Iconari in Otopeni-Centrul  ,,Ion  Manu ‘’ Otopeni
2014- Salonul Municipal al Artistilor Plastici din Craiova – Galeria ArtaU.A.P. – Craiova
2013- ,,Rascruci”-Galeria,,Arta”U.A.P.-Craiova
2013-”Artişti contemporani craioveni la Braşov”,Muzeul de Arta Brasov
2013- Salonul Municipal al Artistilor Plastici din Craiova – Galeria ArtaU.A.P. – Craiova
2012-,,Grup”-Galeria,,Arta”U.A.P.Craiova
2012-,,Salonul Municipal al Artistilor Plastici din Craiova’’ – Galeria ,,Arta’’U.A.P. 2011-,,Rascruciul apelor”-Parcul N.Romanescu-Craiova
2011- Salonul National de Arta Contemporana-Ramnicu Valcea
2011- Natura statica-Galeria ,,Artex” UAP Ramnicu Valcea
2011- Salonul Municipal al Artistilor Plastici din Craiova – Galeria ArtaU.A.P. – Craiova
2010- Natura statica-Galeria ,,Artex” UAP Ramnicu Valcea
2009- Bienala Nationala ,,Lascar Vorel”-Complexul Muzeal Judetean-Piatra Neamt
2009-,,Grup”-Galeria,,Arta”U.A.P.Craiova
2009-,,Sacrul in arta”-Galeriile Municipale de Arta Tg-Jiu
2009-,,Natura statica’’ – Galeria ,,Artexa’’U.A.P. – Ramnicu Valcea
2008-,,Desen”-Galeria ,,Arta”-U.A.P.Craiova
2008–Salonul Municipal de Arta Plastica Craiova- Muzeul de Arta ,,Palatul Jean Mihail”
2008-,,Peisaja’’-Galeria,,Arta’’-U.A.P.Craiova
2008-,,Identitati”-Muzeul de Istorie-Ramnicu Valcea
2008-,,Grup”-Galeria,,Arta”U.A.P.Craiova
2008-,,Premiul Ion Tuculescu”-Galeria,,Artex”U.A.P.Ramnicu Valcea
2007- Bienala Nationala ,,Lascar Vorel”-Complexul Muzeal Judetean-Piatra Neamt
2007-,,Premiul Ion Tuculescu”-Curtea Veche-Bucuresti
2007-,,Salonul Municipal al Artistilor Plastici din Craiova’’ – Galeria ,,Arta’’U.A.P.
2007-,,Expozitie de grup”-Galeria,,Arta”U.A.P.-Craiova
2007-,,Atelier 35″-Galeria ,,Arta”U.A.P.-Craiova
2007-,,Identitati”-Muzeul de Arta,,Palatul Marincu”-Calafat
2007-,,Targul de Arta 2007’’-Galeria ,,Arta’’U.A.P.- Craiova
2007-,,Identitatia’’ – Galeria ,, Arta’’U.A.P. – Craiova
2006-,,Salonul Municipal de Arta Plastica ’’ – Muzeul de Arta ,,Palatul Jean Mihail”
2006-,,Scoala de la Craiova’’ – Galeria ,, Arta’’U.A.P. – Craiova
2006-,,Natura statica’’ – Galeria ,,Artex’’U.A.P. – Ramnicu Valcea
2005-,,Salonul artistilor oltenia’’ – Galeria ,,Arta’’U.A.P. – Craiova
2004-,,Icons’’ – Galeria ,,ArtDelia’’ – Slatina
1991-,,Alianta Franceza,, – Craiova
1989- Cenaclul ,,C.Brancusia – Craiova
1983-,,Anul IIIa’’ – Galeria a,,Arta’’ U.A.P.- Craiova
1982-,,Anul IIa’’ – Galeria ,, Arta Iia’’U.A.P. – Craiova
Giodea_Gabriel_Artindex_02
EXPOZITII INTERNATIONALE

2009- Proiect mail-art ,,Artists of the World”, Madrid, Spania
2008-,,Identitati”-Galeria,,Cozia”-Hamme-Belgia
2007-,,Seetal 2007″-Meisterchwanden-Elvetia
2007-,,Identitati”-Muzeul de Arta-Vrata,Bulgaria
2007-,,Identitati”-,,Nikola Petrov” Municipal Art Gallery,Vidin,Bulgaria

PREMII

Premiul Special al Jiuriului, Cenaclul,,C. Brancusi”, Craiova, 1989
Premiul Special al C.C.U.T.C. ,Tg. Mures,1985
Premiul II, concursul de specialitate Licee de Arta, TG. Mures, 1985
Premiul III, concursul pictura – pictura monumentala – Iasi, 1984
Mentiune, concursul pe meserii – Licee de Arta – Bucuresti,1983
Premiul III si premiul Liceului de Arta Cluj – Napoca, 1982

GRAFICA DE CARTE

Aspecte si directii literare ,N.Davidescu, Editura AIUS PrintED Craiova, 2010
Am trait intr-un mic teatru mare, Alexandra Davidescu, Editura Sim Art, 2009
Grafica Colectiei,, PoEsiI” Editura AIUS PrintED Craiova, 2009

LUCRARI DE ARTA MONUMENTALA

Catapeteasma Bisericii din Leamna ,Dolj,2006
Icoane  ,Biserica Sf .Spiridon, Craiova 2008
Capela Bisericii Sf. Nicolae ,Craiova 2011
Capela Bisericii Sf.M.M. Dimitrie, Filiasi 2012
Biserica Sf. Nicodim,Craiova, tempera(colaborare)2012
Capela Bisericii Sf.Postelnicul Fir, Craiova 2013
Biserica Sf.Antonie cel Mare, Craiova 2014
Biserica Adormirea Maicii Domnului,Izvor(restaurare)2015
Pridvorul Bisericii Sf. Dumitru, Rm.Valcea 2015
Capela Bisericii Postelnicul Fir,  Craiova 2013
Arhiepiscopia Ramnicului, vesmantar 2016
In curs de realizare:
Biserica Sf.Ierarh Petru Movila Craiova, 2011
Biserica Adormirea Maicii Domnului Dabuleni,2015

ARTICOLE, ITERVIURI

2012-Romania Literara ,,Interior ”, Catalin Davidescu
2010-Ramuri,,Iconografie”, Catalin Davidescu, Mozaicul, Mihaela Velea
2010-Interviu  ,,Icoana in spatiul contemporan”,Gabriela Pasarin, Radio Oltenia Craiova
2009-Ramuri ,,Office”,Catalin Davidescu-, Mozaicul-Mihaela Velea
2009-Interviu ,,Orasul pe diagonala” Mirela Giurea-TVR Craiova

LUCRARI IN COLECTII

Franta, Germnia, Italia, SUA, Canada, Suedia, Belgia, Israel, Bulgaria
email-giodeag@yahoo.com
Giodea_Gabriel_Artindex_03
Interioarele lui Gabriel Giodea 

de Cătălin Davidescu
Prezenţă mai mult discretă în peisajul artistic contemporan, Gabriel Giodea nu a început să se manifeste public decât în anul 2006 când a debutat la Craiova cu Mobile & Inside , fiind atunci prima voce din spaţiul oltean care îşi formula demersul cu o sensibilitate şi într-o vizualitate apropiată de generaţia 2000. În ciuda formaţiei sale tradiţionale sau poate din acest motiv şi a debutului său tardiv, artistul îşi construieşte universul vizual în acord cu sensibilitatea tinerei generaţii. Acumulările şi experienţa personală, formată în spiritul optzecist, sunt cuplate la explozia informatică şi informaţională pe care a generat-o internetul, mai ales în ultimul deceniu, la noi. Această extrapolare a acumulărilor profesionale nu-i dereglează, ci, dimpotrivă, îi potenţează condiţia artistică nuanţându- i şi consolidându-i, totodată, identitatea. Ca şi la prima sa manifestare expoziţională şi acest ultim proiect, Interior, realizat în luna iulie, la Galeria Căminul Artei din Bucureşti, este o reflecţie a artistului asupra condiţiei umane în această perioadă a globalizării. Fiecare etapă a traseului său artistic, Mobile & Inside (2006), Office# (2009), Icons (2009), Made in China (2009), şi actualul proiect, Interior, se hrăneşte din investigarea propriului univers în raport cu existenţa cotidiană.
Picturile sale, în majoritate de mici dimensiuni, reprezentări obiective ale unor fragmente de interior, văzute în cheie minimalistă, sugerează prin simplitatea căutată a filonului epic, sentimentul unui cotidian apăsător. Forma abia conturată pentru a o face recognoscibilă, precum şi paleta cromatică pe dominante de griuri de albastru, constituie semne distinctive ale unei vizualităţi asociate cu o conştiinţă modernă, care îşi asumă traumele însingurării contemporane. Deşi ancorat în pictura naturalistă, Gabriel Giodea nu este interesat într-o redare fidelă a obiectului, ci mai curând urma acestuia ce aparţine întotdeauna unei recuzite comune, banale: un suport de duş, un cofrag de sârmă, o conductă, un colţ de tavan etc., servindu-i la o mai bună materializare a mesajului pe care vrea să-l transmită. Interesul pentru acest gen de obiecte atent căutate, reflectă realitatea în sensul dorit de artist favorizând, totodată, plasarea subiectului într-un câmp de culoare.
Involuntar, gândul ne poartă spre naturile moarte olandeze şi flamande din secolele al XVI-lea şi al XVII- lea, unde avem de-a face, în esenţă cu acelaşi tip de abordare a realităţii şi de încărcătură simbolică a lucrurilor. Sensibilitatea contemporană a artistului concentrează lectura picturii, mai puţin pe înţelesul ascuns al obiectelor, importantă fiind relevarea unei stări, în general de anxietate generată de o realitate socială anguasantă. Raportul artistului cu cetatea este acelaşi ca şi al vechilor maeştrii, de a se închide în sine, un sine la fel de greu de suportat de altfel ca şi exterioritatea din care încearcă să se retragă.
Ceea ce mi se pare demn de menţionat în legătură cu lucrările sale este relaţia cu materia colorată ce conţine mai mult decât forma, mărturisirea artistului, mesajul de însingurare fapt pentru care, consider că ea este personajul cheie al universului său pictural. Mai mult, privind retrospectiv, dacă la început lucrările erau de mari dimensiuni, acum cele aduse în atenţie sunt restrânse ca amplitudine relevând interesul său de a cerceta, diseca şi disciplina spaţiul pictural. Pictura este pentru Gabriel Giodea nu doar un mijloc de manifestare a afectului, dar şi un loc al unor experienţe obiective unde spaţiul este perceput şi ca o construcţie reflexivă cu autoritate măcar egală cu cea a discursului subiectiv.
Prin intermediul proiectului vizual Interior şi al raportărilor pe care acesta îl induce, pictorul reuşeşte să impună probleme acute ale actualităţii arătând că a avea un fundal cultural solid şi o retorică artistică nu reprezintă un handicap pentru artistul contemporan aşa cum se încearcă acreditarea ideii. Poţi să fi un artist instruit, al timpului actual, fără ca fundalul cultural dobândit să te transforme obligatoriu într-un receptor, unde singura calitate să fie o redare mimetică, lipsită de sens. Interesat în egală măsură de moştenirea culturală, ca şi de cercetarea artistică experimentală, artistul ştie să-şi impună viziunea producând expresii vizuale bine integrate realităţii timpului actual, motiv pentru care propunerile sale merită în continuare întreaga noastră atenţie.
Romania literara,  Numarul 34/2012
Giodea_Gabriel_Artindex_04
Gabriel Giodea – Iconografii
        de Cătălin Davidescu

Ce ar putea să determine un tânăr artist să picteze icoane? Aparent, nimic, cu atât mai puţin atunci când acesta se simte ataşat de o formulă vizuală actuală, în care prioritară este focalizarea discursului pe realitatea imediată.
Arta zilelor noastre, spre deosebire de modernitatea începutului de secol XX, îşi concepe limbajul în ideea unei cât mai cuprinzătoare democratizări a spaţiului artistic, în contradicţie cu imaginea acreditată a artistului „demiurg” ce a dominat spiritul secolului abia trecut. Ea încearcă acum o „coborâre în stradă”, o implicare în cotidian, unde dominante sunt problemele de ordin social, politic sau material, în dorinţa ferm afirmată de recâştigare a „pieţei”.
În acest context încă învolburat de încercările schimbării canonului, Gabriel Giodea, artist al timpului său, ne propune, la galeria „Arta” din Craiova, un proiect surprinzător, dar şi riscant, din cauza unei prea dese frecventări a temei. Iconografii este, în intenţia autorului, aşa cum îi receptez eu mesajul, o încercare de „împăcare” a contrariilor. Expunând o serie de icoane pe lemn şi pe sticlă, de o impecabilă manufactură, fragmente de frescă, obiecte (bucăţi de brâu, cruci, pristolnice), alături de printuri ale unei icoane, colaje şi câteva obiecte kitsch, din aceeaşi zonă a spiritualităţii religioase, artistul ne pune, de fapt, în faţa unei realităţi atât de familiare nouă, aceea a unui melanj destul de colorat, adesea de un gust mai mult decât îndoielnic, între excesele păstrării tradiţiei şi acelea ale abandonării ei. Autorul ne oferă, astfel, o imagine a noastră, a unei lumi amalgamate, divizată între reacţiile angoasate dintre modernism şi tradiţionalism, a căror dispută pentru supremaţie îmbracă, pe lângă forme de expresie ridicole, aflate, din păcate, într-o covârşitoare majoritate, şi realizări artistice cu totul speciale.
Discursul vizual imaginat de Gabriel Giodea este, în primul rând, o pledoarie subtilă, bine măsurată şi clară, pentru o cale de mijloc. Artistul, înţelegând parcursul firesc al unei societăţi care nu vrea să rămână în afara istoriei, pledează totuşi pentru o contemporaneitate mai puţin agresivă, care nu doar să înţeleagă şi să protejeze elementul tradiţional, ci, pentru a-şi păstra identitatea, să se construiască împreună cu el. Este un discurs care, sub diferite forme, dar cu aceeaşi esenţă, a fost promovat la noi, în ultimele două decenii, de mai multe grupări artistice. Printre cele mai cunoscute sunt proiectele realizate la galeria „Catacomba” şi ale grupulului „Prolog”. Spre deosebire de acestea însă, unde pledoaria în favoarea păstrării unei identitaţi de factură ortodoxă se petrece oarecum insidios, prin inducerea „mesajului” în substanţa operei, la Gabriel Giodea mesajul este mai direct, subiectul principal constituindu-l icoana. Astfel, cele două tipuri de vizualitate abordate, icoană şi print, deşi nu se contopesc, se completează. În concepţia sa, atât credinţa, cât şi arta, reprezintă factori identitari ai umanităţii. Miza acestui proiect este aceea de a demonstra cât de legate pot să fie două forme de expresie vizuală, aparent aflate la antipozi.
Icoana, tema centrală a expoziţiei, are pentru noi o dublă semnificaţie – aceea iniţială, de obiect de cult, unde atât la nivel simbolic, dar şi formal, aceasta se circumscrie unui spaţiu bine definit de însăşi canonul care a impus-o, şi semnificaţia sa mai nouă, aceea de obiect cu valoare artistică, în care măsura o constituie criteriul estetic. Icoana devine astfel, în concepţia creatorului, un ax central pe care ne putem structura, cu beneficiu, contemporaneitatea. Aşa cum ne apare ea revelată în expoziţia lui Gabriel Giodea, icoana, ca sens şi semn, are capacitatea de a-şi spori mereu încărcătura simbolică fără a epuiza semnul. În acest sens cred că trebuie citită pledoaria sa pentru o înţelegere de substanţă a acestui univers atât de special, al lumii noastre bizantine, ce conţine în însăşi rigoarea normei, deschiderea, libertatea interioară necesară unei bune racordări la avatarurile unui prezent mereu fluid, ca şi inconsistenţa personajelor care îl locuiesc.
O excesivă licitare a substanţei sale simbolice duce, mai nou, la o diluare a sensului, generând, cel mai adesea, produse kitsch, pericol pe care artistul îl punctează expunând două piese reprezentative pentru această categorie: o Maica Domnului cu Pruncul, sub formă de stea, din plastic, cu becuri colorate, şi un Isus pe cruce, într-un glob tot de plastic care, agitat, sugerează un decor hibernal. Ambele piese au afişate vizibil însemnele unui brand comun, „Made in China”, ce a generat un alt proiect expoziţional, cu acelaşi nume. Aceste trimiteri cu un evident sens polemic sunt însă adiacente ideii centrale a expoziţiei care, aşa cum am mai afirmat, susţine complementaritatea a două spaţii, aparent antagonice, potenţându-se, de fapt, reciproc.
Trebuie subliniată şi calitatea panotării, care joacă un rol important în „descifrarea” proiectului expoziţional, fapt arareori întâlnit pe simezele galeriilor din România, unde grija pentru o cât mai expresivă „punere în scenă” este cel mai adesea ignorată de artist. Expunerea, migălos cumpănită, oferă un plus de consistenţă, confirmând, încă o dată, profesionalismul unui artist al cărui traseu merită urmărit cu atenţie.
Revista Ramuri,nr.7/210
Giodea_Gabriel_Artindex_05
Gabriel Giodea – Timpuri vechi
          de Cătălin Davidescu
Legată vizual de printurile lui Mihai Spacovschi este manifestarea pe care a produs-o Gabriel Giodea,Timpuri vechi. Ambele par supuse ironicei afirmaţii făcute de Josph Kosuth acum mai bine de trei decenii, mărturie care a răscolit puternic lumea artei din a doua jumătate a secolului trecut: „Operele de artă sunt doar puţin mai mult decât nişte simple curiozităţi”.
În acest sens, Gabriel Giodea şi-a creat un sistem propriu de cercetare a vizualului. El lucrează cu un repertoriu minimal de forme/ obiecte preluate din zona cotidianului banal pe care le compune în raport cu un set de reguli active în estetica artei conceptuale. Obiectele sale, la fel ca şi pictura sa, au o libertate sever controlată, atât de exigenţele interioare specifice Conceptualismului, cât şi de formaţia sa academică. Această dublă subordonare este ceea ce îi conferă, în mod paradoxal, o libertate sporită de a se mişca neîncorsetat, atât în zona artei ca idee şi acţiune, cât şi în cea a artei în accepţia ei tradiţională.
Folosirea sintagmei Timpuri vechi, cu o evidentă conotaţie ironică, face referire la întunecatele „timpuri noi” din perioada comunistă. Manifestarea are însă şi o raportare sarcastică la adresa contemporaneităţii unde artistul consideră că munca este marginalizată, culmea, de astă dată din perspectivă capitalistă, în favoarea unui loisir decadent specific momentelor de final al unui ciclu istoric. Pentru a-şi susţine teoria, el îşi construieşte proiectul mizând atât pe o serie de instalaţii făcute cu obiecte atent alese, precum şi pe câteva lucrări parietale care să potenţeze atmosfera de austeritate aseptică pe care a dorit să o creeze. Este inclus aici un simbol iconic, portretul anonim al unui muncitor făcut în anii realismului socialist, care induce o stare de confuzie privitorului, punându-l în situaţia de a nu mai percepe cui i se adresează acest protest în favoarea muncii: fostei sau actualei perioade, ambelor?
Revista Ramuri,nr10/2015
Giodea_Gabriel_Artindex_06

Carnet plastic
        de Cătălin Davidescu

Gabriel Giodea,
Interior, un proiect pentru nelinişti citadine
Sunt deja câţiva ani buni de când Gabriel Giodea a început să aibă o prezenţă activă în spaţiul artelor vizuale de la noi, reuşind prin proiectele expoziţionale propuse, să-şi consolideze personalitatea artistică.
Atent la transformările tot mai accelerate ale lumii contemporane şi la impactul adesea brutal pe care acestea le produc în viaţa individuală, pictorul îşi propune să identifice unul dintre acestea, alienarea traumatizantă şi autoizolarea individului în spaţii artificiale în care nu se mai poate regăsi. Aceasta ar fi latura epică a proiectului Interior, prezentat iniţial la Galeria Căminul Artei din Bucureşti în luna iulie, 2012, şi vernisată acum la Galeria Arta din Craiova. Este o etapă, poate ultima, a unui ciclu important care a debutat, tot în această galerie, acum şapte ani, în 2006, cu expoziţia Mobile & Inside. Cele două evenimente dar şi „intervalul” dintre ele adică, Offices #, /Icons/ (2009), Made in China (2009) şi chiar Iconografie (2010),reprezintă substanţa teoretică, dar şi artistică a unei gândiri creative unde ansamblul şi problemele de detaliu sunt atent meditate. Nimic nu este lăsat întâmplător în acest univers vizual de esenţă cerebrală unde atât conceptul, cât şi transpunerea sa plastică sunt bine coordonate de un regizor exigent cu propriile sale imagini.
Considerăm că toate aceste cicluri se caracterizează prin prezenţa unei singure teme, aceea a relaţiei identitare dintre individ şi societate. În acest sens, ultimul proiect expoziţional, cel prezentat acum la Craiova, pare să aibă şi un caracter autobiografic datorită unei mai accentuate sondări a cotidianului apropiat sinelui său solitar. Cercetarea prin intermediul imaginii a realităţii în aspectele ei tranzitorii reprezintă implicit un răspuns personal pe care artistul îl dă faţă de relaţia tensionată cu societatea datorată, probabil, acelui etern viciu de sincronizare dintre creator şi epoca sa.
Interior relevă acuitatea unei priviri avizate unde artistul, pe lângă buna sa aşezare pe coordonatele unei vizualităţi bine asimilate, îşi construieşte universul ştiind să marcheze şi diferenţa specifică faţă de main stream-ul actual. Structura sa de tip „integralist” nu concepe modernitatea decât la nivel formal, limbajul păstrând, nu fără o lipsă de orgoliu întemeiat, numeroase „citate” dintr-o bogată cultură vizuală începând cu frescele româneşti de secolul al XVI-lea, pictura flamandă sau cea postimpresionistă.
Artistul privează culorile de atributele fireşti ale intensităţilor caracteristice nuanţelor cromatice, înlocuindu-le cu valoraţii specifice unei variate şi rafinate game de griuri astfel că, deşi se impun receptării, ele nu oferă decât vagi indicii despre ceea ce vor să dezvăluie. Pornind de la realitatea concretă a unor interioare, Gabriel Giodea nu este interesat de o redare fidelă a motivului, ci mai curând de sugerarea acestuia prin elemente de recuzită comună precum: un suport de duş, un colţ de tavan, o conductă şi altele, excluzând astfel aproape orice nuanţă narativă. În acest demers artistic, picturile de mici dimensiuni, motivele alese şi modul lor de abordare, panotarea lucrărilor, toate încercă să desăvârşească mesajul unei sensibilităţi citadine aflate în plin mal de sičcle al secolului al XXI- lea, când individul strivit de existenţa cotidiană nu mai reuşeşte să îşi afle echilibrul nici în propria sa interioritate. Întâlnirea acestor motive abia sugerate cu austeritatea canonului bizantin considerăm că poate fi o cheie de citire fertilă a unui univers atât de complex în simplitatea lui.
Pictura este însă, pentru el, nu doar un mijloc de manifestare a afectului, dar şi un loc al unor experienţe obiective unde spaţiul este perceput şi ca o construcţie reflexivă cu autoritate măcar egală cu cea a discursului subiectiv. Complexitatea problemelor stilistice şi de construcţie pe care ni le propun, în subtext, miniaturile picturale ale lui Gabriel Giodea îl recomandă ca pe unul dintre puţinii descendenţi ai aceluiaşi arhetip artistic căruia îi aparţinea şi Theodor Pallady.
Conştiinţă acută a „scriiturii” dublată de o admirabilă devoţiune faţă de pictură, în toate formele ei, sunt mărcile unei vocaţii despre care vom mai avea ocazia să vorbim.
Revista Ramuri,nr.1-2/2013

Gabriel Giodea – un discurs contemporan
        de Cătălin Davidescu

Una dintre problemele cu care se confruntă societatea noastră modernă sau post-postmodernă este aceea a intervalului, a dispariţiei domeniilor de graniţă, de nişă. Nu este în intenţia acestui material să contureze apariţia unui fenomen mai mult sau mai puţin controversat la care suntem martori sau chiar „actori“ şi de a cărui evidenţă, tot mai pregnantă, nu se îndoieşte nimeni. Datorită dorinţei noastre de cunoaştere şi implicit de hiperspecializare, asistăm de mai mulţi ani la o reaşezare a gândirii ştiinţifice, filozofice, sociale care se manifestă printr-o adevărată explozie a domeniilor de graniţă, a teoriilor post-moderniste care reconturează existenţa chiar şi în cadrul aceleiaşi generaţii. Este o consecinţă firească a modului de a ne concepe contemporaneitatea atât de diversificat încât existenţa noastră individuală se petrece tot mai adesea în interval.
Bineînţeles că şi arta a fost marcată de această nouă aşezare a omului modern, cu atât mai mult cu cât vizualitatea ocupă un loc tot mai pregnant în formele de comunicare ale contemporaneităţii.
În acest sens, sintagma de artă plastică este înlocuită cu aceea de „arte vizuale“ care înglobează entităţi altădată bine definite precum sculptura, pictura, grafica etc., conferindu-le o nouă vizualitate, în acord cu sensibilităţile noastre actuale.
Despre o astfel de expresie vizuală intenţionez să relatez în continare. Nu cu mult timp în urmă am fost implicat într-un proiect curatorial inedit pentru Craiova – ce-i drept, în afara tradiţiei profunde cu care am fost „antemizaţi“, orice încercare de înnoire poate părea o adevărată revoluţie.
Acesta l-a avut drept „erou“ pe artistul vizual Gabriel Giodea, „provocat“ de tânărul patron al firmei Polisei, Dan Cherciu. Artistul a conceput o serie de piese parietale şi obiecte care se imprimă spaţiului de birouri ale firmei
Aşa a luat naştere ciclul Office#, conceput în diapazon minimalist în care relaţia discursului artistic cu spaţiul este una de armonie şi nu de autonomie orgolioasă cum îndeobşte se întâmplă cu lucrările de artă. Gabriel Giodea a încercat să-şi integreze creaţia unui spaţiu urban şi chiar industrial, dezvoltând forme de expresie ce conţin elemente specifice contemporaneităţii.
După o lungă perioadă de gestaţie, Gabriel Giodea a debutat cu doi ani în urmă, prezentând la galeriile „Arta“ din Craiova, o expoziţie de pictură pe tema Mobilului – ca element dinamic al unui spaţiu stereotip şi static. Ulterior opţiunile sale s-au îndreptat spre obiect şi instalaţie, pentru ca în această recentă manifestare a sa să opteze pentru o vizualitate alternativă, pictură şi obiect.
Ca şi în creaţia sa precedentă, artistul exploatează şi acum, cu o reală bucurie, libertatea gestului, valorizându-i „accidentele“. Hazardul pigmenţilor diluaţi, scurgerile aleatorii de lichid colorate formează semne a căror ambiguitate lasă imaginaţiei bucuria jocului. Apetitul pentru ludic, dar şi umor infuzat în doze uneori abia sesizate, invită privirea spectatorului la o navigare liberă pe simezele unui spaţiu greu de adaptat unor exigenţe artistice.
Gabriel Giodea reuşeşte să aibă în faţa spaţiilor destinate birourilor şi zonei industriale o experienţă profundă, aşa cum unii creatori o au în faţa naturii sau a divinităţii. El vede în acest loc aparent anost, imaginea emblematică a zilelor noastre. El nu împărtăşeşte fervoarea şi entuziasmul futuriştilor, dar are privirea proaspătă şi poate mai încărcată de luciditate. Deşi nimic în creaţiile sale nu pare forţat, totul sau aproape totul este căutat. Lucrările sale nu sunt simple viziuni intuitive, rezultate ale unor momente de inspiraţie. ele sunt expresia lucidă a propriei sale interiorităţi conturate cu rafinamentul şi implicit cu o anume detaşare faţă de impulsul brut, necenzurat al sentimentelor. Asta nu înseamnă că ele sunt rodul integral al cerebralităţii. Spiritul viu al artistului amprentează imaginea atât la nivelul tuşei cât şi cromatic, imprimând de fiecare dată şi o gestualitate menită să releve artisticitatea acestor compoziţii.
În esenţă, opera de artă este, în viziunea sa estetică, un obiect fără conotaţii emoţionale sau depozitară a unor valori ascunse, subînţelese, cu alte cuvinte, într-un spirit specific modern, artistul oferă esenţa acestor creaţii pentru a intra într-un contact mult mai direct cu receptorul.
În această expoziţie Gabriel Giodea şi-a stabilit cel mai explicit opţiunea între arta ca produs emoţional şi arta de tip conceptual, realizând spaţii vizuale pe matricea artistică iniţiată de Marcel Duchamp şi promovată ulterior de conceptualismul serial al artiştilor americani în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Realitatea acestora, împărtăşită de Gabriel Giodea într-o amprentă personală, este aceea de a nu mai privi actul de creaţie ca pe o experienţă perceptuală, ci ca pe un gest obiectiv, eliberat de pasiuni simbolistice, în urma căruia rezultă o structură artistică obiectivă reală. Această aparentă răceală derivată dintr-o estetică neo-minimalistă îşi fundamentează existenţa pe încercarea de a răsturna orgolioasa apariţie a artistului-demiurg, de la începutul secolului al XX-lea, în favoarea unei noi poziţionări, cu mult mai umile deci, mai generoase – de „slujitor“ al comunităţii.
Urmând acest trend al pozitivismului contemporan, el îşi integrează creaţia într-un loc atipic nu pentru a-l înnobila, ci pentru a-l resemantiza estetic şi, astfel,
a-l pune mai bine în valoare.
Stereotipia doar aparentă a lucrărilor sale îşi are drept sursă de inspiraţie contemporaneitatea în forma ei materială, implicit efemeră, faţă de care manifestă fie o atitudine înţelegătoare, ca în cazul acestui spaţiu informatic dar şi industrial, fie o privire critică mai ales în relaţie cu industria reclamelor, producătoare de mituri goale de conţinut.
Cu talent şi perseverenţă şi o oarecare discreţie, Gabriel Giodea a început să-şi contureze opera ale cărei repere se articulează organic în peisajul artistic de calitate de la noi.
Revista Ramuri,nr.9/2009
01-15.02.2013/ Galeria Arta Craiova/ Gabriel Giodea/ Interior/ curator Cătălin Davidescu.
Revista Mozaicul-nr.2-2013
de Mihaela Velea
Realizat în urmă cu un an şi prezentat iniţial la Galeria Căminul Artei din Bucureşti (9-20 iulie 2012), proiectul Interior ni-l înfăţişează pe Gabriel Giodea ca pe un artist consecvent cu sine însuşi, cu ideile pe care le transmite şi cu o anume acuitate în observarea aspectelor diverse ale realităţii. Fără a fi repetitiv, demersul îmi aminteşte de seria de lucrări intitulate Inside, din prima sa expoziţie personală Mobil&Inside (Galeria Arta Craiova, 2006). Iar această similitudine mă face să cred că interiorul a rămas, dacă nu unul din subiectele sale predilecte, cel puţin unul dintre motivele care îl stimulează în continuare. Dacă urmărim în timp evoluţia sa artistică – Office#, Icons, Made in China, Iconografie – este uşor de observat faptul că Gabriel Giodea a venit mereu cu propuneri interesante, care l-au definit din ce în ce mai clar în calitatea sa de observator atent şi dedicat al mediului în care trăim. El este genul de artist prezent, care nu poate trăi izolat în celebrul turn de fildeş, plasat undeva… în afara societăţii. Temele pe care le propune nu se cramponează niciodată într-o zonă primară sau „expediată” a înţelesului. Ele dezvoltă idei care nu vin neapărat să „lumineze” sau să soluţioneze un anumit aspect, dar indică în mod cert o direcţie în evoluţia tarelor şi a valorilor. Subiecte precum globalizarea, kitsch-ul, alienarea sau angoasele omului contemporan ating zone destul de sensibile, acute şi bine reliefate în ideologia şi practica societăţii actuale.
Deşi a intrat relativ tâziu în circuitul expoziţional, cu un parcurs autodidact lăudabil şi un bagaj artistic latent, Giodea a pornit cu dezavantajul (sau poate marea şansă) de a nu fi fost angrenat în mod exclusiv în zona artei. Această „distanţă” l-a plasat o vreme în poziţia de outsider, însă i-a oferit totodată reculul, atât de necesar, unei priviri lucide şi cuprinzătoare. Pe de altă parte, abilitatea sa de a se putea dezvolta multilateral, activând, fără frustrare, în domenii variate, l-a scutit de mare parte din avatarurile supravieţuirii ca artist (în sensul pecuniar al termenului). Astfel expoziţiile sale au avut posibilitatea să se dezvolte liber, fără mize meschine şi fără presiunea sufocantă a clientelei şi vandabilităţii.
Ce trebuie să cuprindă interiorul unui interior? După standardele globalizării poate… mobilă Ikea, covoare Ikea, vaze şi tablouri Ikea. Sub auspiciile uniformizării, lucrările lui Gabriel Giodea devin neconforme nu doar cu acest şablon, ci în esenţă cu orice şablon al bunăstării aparente. Dacă, în expoziţia din 2006, el prezenta o serie de interioare austere, vag „mobilate” cu câteva obiecte, ce păreau mai degrabă exilate în spaţiul respectiv creând senzaţia de vădit inconfort, acum artistul a decis să le elibereze, mult mai evident, de conţinut. În contradicţie cu abundenţa consumeristă a zilelor noatre, imaginile sale focalizează în mod voit detalii, seci, aparent minore ce lasă suficient spaţiu liber pentru materializarea unei identităţi proprii. Interioarele lui Giodea nu îşi propun, nici un moment, să devină subiecte de Casa Lux, ci un perimetru al trăirilor ce dau relevanţă vieţii.
Este de remarcat faptul că fiecare expoziţie a lui Gabriel Giodea este gândită ca un adevărat spaţiu în spaţiu. Lucrările lui nu năvălesc niciodată pe pereţii galeriilor, din nevoia de a fi apreciate cantitativ. Ele nu rivalizează cu locul, dimpotrivă colaborează cu acesta şi îl întregesc, speculând orice detaliu de contrucţie. În componenţa recuzitei sale artistul introduce frecvent obiecte uzuale ce îşi descoperă, la fiecare utilizare, noi valenţe. Cunoaşteţi desigur acele benzi marcatoare galben/negru ce restricţionează accesul. Ele înfăşoară acum pereţii ori tablourile, delimitând o dată în plus perimetrul, iar expoziţia, prin întreaga sa construcţie, devine un păstrător vigilent al spaţiului intim, ce are nevoie să rămână integru. Gabriel Giodea ne transmite nevoia de nu privi indiferent şi de a nu rămâne prizonieri într-o identitate contrafăcută.interior