CATARGIU, Silviu – sculptor (n. 8 ianuarie 1939, Capul Codrului, judeţul Suceava – m. 17 ianuarie 2016, Galați). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoţia 1965, secţia sculptură, clasa profesorului Romulus Ladea. Din acelaşi an s-a stabilit la Galaţi şi participă la toate expoziţiile Filialei Galaţi a U.A.P., la manifestările interjudeţene. Până la pensionare a funcţionat ca profesor la mai multe şcoli. Membru al U.A.P. din 1968 şi preşedinte al Filialei din Galaţi între anii 1974 – 1990. Participări la expoziţii naţionale: Bucureşti (1968, 1969, 1972, 1978, 1979, 1980). Participări la tabere naţionale de sculptură: Măgura Buzăului (1972),  Galaţi (1976, 1977, 1991), Tabăra naţională de sculptură în lemn de nuc, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, 2001). Lucrări de artă monumentală: „Bachus”, piatră, Focşani (1967) „Aurora”, piatră, Măgura Buzăului ( 1972), „Pasărea apelor”, metal, Faleza inferioară a Dunării, Galaţi (1976), „Chemarea zborului”, metal, Faleza inferioară Dunării, Galaţi (1977), „Vasile Alecsandri”, bust monumental, piatră artificială, satul Vasile Alecsandri, comuna Braniştea, judeţul Galaţi (1980), „Icar”, inox, Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi (1988), „Reculegere”, piatră, Luncaviţa, judeţul Tulcea (1988), „In memoriam”, metal, Galaţi, strada Brăilei, în faţa firmei „Trei Star” (1991), „Rugăciune”, piatră, Brăila (1992), „Petru Rareş”, bust monumental, bronz  – comuna Cuca, judeţul Galaţi (1998). Lucrări în colecţii de stat şi particulare din ţară (Galaţi, Brăila, Buzău, Tecuci, Focşani, Iaşi, Cluj, Bucureşti) şi din străinătate ( Polonia, Grecia, Franţa, Germania, Belgia, Canada, S.U.A.). Distincţii: Premiul „Hyperion” pentru proiectul de monument „In memoriam” (1991); Medalia Meritul Cultural, clasa I, Categoria C, Arte Plastice (2004); Premiul revistei „Porto-Franco” (2006).
Sculptura sa a evoluat organic de-a lungul anilor, rămânând în zonele unui lirism de foarte bună substanţă, care-şi are izvorul în însăşi structura sufletească a artistului. Catargiu nu s-a lansat în experimente sterile, a pătruns creaţia marilor maeştri ai artei româneşti, şi-a însuşit vocabularul sculpturii moderne, promovând o estetică a lucrurilor în sine, în deplină consonanţă cu materialul şi ceea ce se poate obţine din acesta. Afişând de la începutul carierei sale un discurs plastic bazat pe pătrunderea sensurilor majore ale existenţei umane, ale materializării în lemn, marmură, piatră sau metal a unor teme permanente ale artei („germinaţia”, „zborul”, „geneza”, „devenirea” ş.a.), dar şi a altora ce ţin de realitatea noastră istorică sau socială, artistul a cucerit de la primele sale prezenţe în expoziţii, lecţia lui Romulus Ladea a fost dusă mai departe ca urmare a asimilării atente a cuceririlor artei moderne, a opţiunii pentru forme sintetice, a creării unor lucrări deschise la nivelul limbajului.
Manifestând un interes deosebit  pentru finisarea lucrărilor, înţelegând  că arta nu este numai reflectare, ci şi expresie şi invenţie, Catargiu a ştiut să-şi adecveze tehnica materialului sculptural şi calităţile acestuia la conţinutul pe care l-a dorit să-l comunice. Lucrările sale, concepute cel mai adesea pentru interior, dar oricând putând fi reluate la o altă scară, pentru a popula un spaţiu urbanistic, se numesc „Izvorul”, „Ascensiune”, „Vârsta Dunării”, „Troiţă”, „Geneză”, „Victorie”, „Bucovina”, „Floarea soarelui”, „Orgă şi fluviu”, „Descătuşare”, „Sensul jertfei”, „Leda”, „Chemarea zborului” etc. Ele sunt de fapt tot atâtea metafore plastice, simboluri ale unor proiecţii mentale de natură să semnifice originea şi rostul nostru pe aceste meleaguri, destinul omului în univers, aspiraţia spre apollinic, desprinderea de teluric, celebrarea perenităţii frumosului. Într-o serie de sculpturi în lemn, Silviu Catargiu recurge la stilizarea de factură populară, evitând însă citatul folcloric ( „Mireasă”, „Baladă”, „Fată cu floare”, „Muzica”, „Întâmpinare”). În alegorii ca ronde-bosse-urile „Învingătorul”, „Sensul jertfei” , „Leda”, „Chemarea zborului”, linia este suplă, elegantă, epurată de detalii, formele şi volumele sunt înscrise într-o ritmică dinamică. Într-o serie de alte lucrări, aparţinând ciclurilor „Aurora”, „Noaptea”, „Crepuscul”, autorul recurge la o tratare mai savantă, transpunerii metaforice a ideilor asociindu-i-se preocuparea mai insistentă pentru ambiental, pentru găsirea unor corespondenţe plastice care să integreze opera în spaţiul şi urbanistica contemporană. Şi în lucrările de artă monumentală Silviu Catargiu cultivă aceleaşi metafore plastice sugestive, capabile să exprime idei profunde, originale, într-o tratare sculpturală ce-l individualizează pe artist. Materialele în care sunt realizate aceste sculpturi, deşi sunt diferite (fier, inox, bronz, piatră, marmură), se dovedesc credincioase temperamentului liric al artistului, mai bine zis el ştie să le înnobileze, să le facă purtătoarele unui mesaj pornit din adâncul forumului său lăuntric.
Bibl.: Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi 1999; Corneliu Stoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi, 2004; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Bucovina, Editura Mușatinii, Suceava, 2005;  Valentin Ciucă, Dicționarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800 – 2010, Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Editura Axis Libri, Galați, 2013; Corneliu Stoica, Destine artistice, membri și colaboratori ai Filialei Galați a U. A. P. R. care au fost, 1951 – 2017, Editura Axis Libri, Galați, 2017.
Corneliu STOICA