SCHMIERER-ROTH, Dorothea (Lola) – pictor (n.16 noiembrie 1893, Galaţi – m. 3 aprilie 1981, Bucureşti). Studiază mai întâi cu Antonio Zumino, pictor academic, originar din Veneţia, urmează cursurile Institutului secundar superior Filipide din Galaţi, apoi, la Viena, în 1911, frecventează atelierul lui Hermann Struck. În anul următor, 1912, urmează un stagiu de două luni la Academia Julian din Paris. În decembrie 1913 participă la expoziţia „Pictorul Antonio Zumino şi elevii săi”, deschisă la Grand Hotel din Galaţi.

Pentru o scurtă perioadă, aflându-se la Berlin, este eleva lui Lovis Corinth şi Johannes Lippmann la Academia de Artă (1913-1914). În timpul primului război mondial, Dorothea şi Jeanne Helder (Coppel), au prilejul să lucreze la Galaţi cu pictorul Ion Theodorescu-Sion, prin intermediul căruia pătrund principiile artei lui Paul Cézanne, acelea de a „trata natura prin cilindru, sferă şi con”. Între 1919-1922  artista este din nou la Berlin, studiind cu pictorul şi gravorul expresionist Willy Jaeckel, profesor la Staatliche Kunstschule. Expune la Graphisches Kabinett. Este influenţată de creaţia lui Ludwig Meidner şi a austriacului Oskar Kokoschka.

După ce între 1930-1932 studiază la Academia Ranson din Paris, între 1932-1935 pictoriţa frecventează, cu unele întreruperi, atelierul lui André Derain. În expoziţiile româneşti Lola Roth debutează în 1933, când expune la Salonul Oficial tablourile: „Portret”, „Fetiţa cu pelerină”, „Natură moartă” şi „Autoportret”. Primeşte Premiul Anastase Simu. La 14 aprilie 1935 îşi deschide prima sa expoziţie personală în sala Hasefer din Bucureşti, cuprinzând 46 de lucrări de pictură şi grafică. Continuă să trimită lucrări la manifestările Salonului Oficial. După cel de-al doilea război mondial pictoriţa rămâne definitiv la Galaţi, dedicându-se activităţii didactice. Expune de asemenea în cadrul expoziţiilor organizate de Cenaclul Plastic şi mai apoi de Filiala Galaţi a U. A.P.

În februarie-martie 1972, Muzeul de Artă din Galaţi îi organizează prima expoziţie retrospectivă, manifestare care va fi găzduită în 1974 şi de Muzeul Simu din Capitală. În anul 2004, soții Anne-Louise Roth și Alexanndru Cezar Ionescu, fiica și ginerele artistei, au donat Muzeului Național de Artă al României 310 lucrări, dintre care 210 picturi, desene și gravuri semnate Lola Roth, Muzeului Brukenthal din Sibiu – 49 picturi și desene, iar Muzeului de Artă Vizuală din Galați – 74 de lucrări de pictură și grafică.
Studiile făcute la Viena, Berlin şi Paris, desele călătorii făcute în tovărăşia bunicului său, marele lingvist Haiman (Hariton) Tiktin, nu au rămas fără rezultat pe planul creaţiei artistice. Pictoriţă sensibilă, cu o vădită vocaţie pentru desen şi culoare, Lola Roth a  trăit cu intensitate înnoirile artei moderne. Aşa se şi explică de ce în creaţia sa vom  întâlni mai multe etape distincte, corespunzătoare unor modalităţi de exprimare specifice postimpresionismului, cubismului, expresionismului sau artei abstracte, modalităţi care, aşa cum subliniază Mariana Vida, la maturitate „s-au contopit şi s-au sublimat într-o concepţie unitară şi originală, îndatorată, surprinzător, Noului clasicism, promovat teoretic ca agent regenerator al artei franceze de criticul Waldemar George, pe care artista l-a cunoscut în 1936 şi cu care a corespondat”.

O serie de lucrări realizate între 1917- 1919, ca cele intitulate „Conversaţie”, „Cană verde”, „Glastră”, „Autoportret”, „Lalele”, „Strada Sf. Gheorghe”, „Fată cu beretă”, „Soare după furtună”  stau sub influenţa picturii lui Van Gogh. Linia care închide conturul obiectelor este contorsionată şi puternică, tuşele sunt aşezate într-o aglomerare ce evidenţiază zbuciumul interior al artistei. Întâlnirea cu Ion Theodorescu-Sion va avea drept urmare crearea unor lucrări în care dovedeşte o adâncă înţelegere a lecţiei cézanniene. Pictoriţa renunţă la liniile zbuciumate, inspirate de pictura maestrului olandez, în favoarea unei construcţii elaborate a formelor, în spiritul mişcării cubiste. Acum elementele compoziţionale ale lucrărilor sunt ordonate în forme geometrice, volumele sunt descompuse. Şi aceasta se întâmplă nu numai în naturile statice, temă favorită cubiştilor („Pahare de cristal”, „Natură moartă”), dar şi în cele în care figura umană este pe primul plan („Portret”, „Băiat în faţa sobei”, „Băieţel cu căciulă”, „Studiu, fetiţă văzută din spate”). O scurtă perioadă din creaţia artistei (1919-1922) poartă pecetea expresionismului („Portretul mamei”, „Natură statică cu lămâie”, „Autoportret cu plantă”, „Studiu de expresie”).

Câteva tablouri din aceeaşi perioadă subliniază şi preocuparea acesteia pentru compoziţia abstractă. Ecouri din Wassily Kandinsky şi Paul Klee răzbat în lucrări în care elementele componente iau forma simplificată a unor pete de culoare de o discretă şi suavă poezie („Omagiu lui Botoşanski”, „Confruntare”, „Compoziţie abstractă”, „Peneş Curcanul”, „Sentimente nesigure”, „Noapte sfântă”). În manieră abstractă Lola Roth va lucra şi alte tablouri mult mai târziu, cum sunt, de pildă, „Benjamin Britten” sau unele peisaje realizate după 1970, în care ea mizează pe forţa sugestivă a culorii, a unei culori diluate până la obţinerea unor tonuri de un deosebit rafinament. Studiile făcute cu André Derain, ca şi frecventarea asiduă a muzeelor  au îndemnat-o pe Lola Roth să se îndrepte către arta realistă, creând o serie de lucrări în care preocuparea către peisaj se împleteşte în aceeaşi măsură cu aceea pentru natura statică şi portret. În peisagistică, lucrările ei stau sub semnul poeziei, a unei poezii contemplative, melancolice, care în sugestiile ei cromatice exprimă mai mult stări ale sufletului decât secvenţe recognoscibile ale unei anume realităţi. Multe peisaje conţin imagini ale Galaţiul de altădată. Aici pictoriţa îşi păstrează în unele tablouri lirismul, mai ales în acuarele („Uliţă spre Brateş”, „Casa Roth”, „Pe lângă plopi”, „Sere din Grădina Publică”), dar în cele mai multe adoptă o notă gravă, sobră („Vedere din port iarna”, „Furtună peste Galaţi”, „Stradă din Galaţi”, „Biserica Sf. Haralambie”, „Zid cu contraforturi”, „Strada Braşoveni”, „Galaţi văzut din insula Cocuţa”) sau chiar dramatică („Case părăsite”, „Ruine I, II, III, IV”, „Dărâmături în spre Dunăre”, „Strada Braşoveni după pârjol”).

Portretele, foarte multe la număr, confirmă pasiunea artistei pentru figura umană, răbdarea cu care s-a aplecat asupra sondării psihicului copiilor, tinerilor şi adulţilor. De la „Profil de femeie cu basma” sau „Cap de fată”, portrete de frumuseţea picturii renascentiste, „Colega”, tablou în care personajul este puternic luminat din faţă şi construit pe baza unor contraste puternice, până la portretele de copii şi adolescenţi executate în cărbune, sau la  multele „Autoportrete”, Lola Schmierer-Roth demonstrează mari calităţi în abordarea chipului omenesc.

Bibl.: Mariana Vida, Elena Olariu, Lola Schmierer-Roth, Editura Muzeul Naţional de Artă al României, 2005; Corneliu Stoica, Întâlniri confortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Oameni în memoria Galaţiului (coordonator, prof. Zanfir Ilie, director al Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia” Galaţi), Editura Axis Libri, Galaţi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Popasuri ale privirii, Editura „Sinteze”m Galaţi, 2013; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Editura „Axis Libri”, Galați, 2013; Corneliu Stoica, Destine artistice. Membri și colaboratori ai Filialei Galați a UAPR care au fost, 1951 – 2017, Editura „Axis Libri”, Galați, 2017.

Corneliu STOICA