Elena Surdu Stanescu (n. 15 septembrie 1942, Bucuresti), sculptor

Am cunoscut-o pe dna. Stanescu la sedinta cu parintii. In 1985. Eu eram in clasa a treia si coleg cu fiul artistei.

Evident ca au trecut multi ani pana ca in mintea mea ea sa devina – din doamna care il intampina pe Ionut in curtea casei din Lacul Tei si ne servea conopida gratinata cand ma intorceam de la scoala impreuna cu Ionut si treceam pe la el mai intai – in sculptorul Elena Surdu Stanescu, unul dintre cei mai intreprinzatori artisti romani contemporani.

Asadar, dupa un salt temporal de 20 de ani, am regasit-o pe dna. Stanescu, la sediul fundatiei sale, inconjurata de prieteni si artisti ale caror lucrari le promoveaza cu generozitate.

Am ramas impresionat de modul in care tema mea favorita, Adam si Eva, cuplul primordial, se regaseste gingas si ferm in acelasi timp in lucrarile artistei. O serie nesfarsita de recurente imbratisari care contureaza miezul operei sale.

Date biografice:

1961 – absolva Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”

1965 – absolva Institutul Pedagogic, Facultatea de Arte Plastice, Bucuresti

1965 – 2000 – profesoara de desen si sculptura

1982 – absolva Institututl de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, sectia sculptura. Ii are ca profesori pe Eugen Lungu, Constantin Baraschi, George Apostu.

1990 – devine membru U.A.P.R., sectia Sculptura

2004 – pune bazele Fundatiei Culturale “Elena Surdu Stanescu”

Are in palmares o coplesitoare serie de expozitii personale si colective in tara si strainatate, din 1973 pana azi. In plus, a creat o punte culturala intre Romania si India pe care a si expus-o intr-un jurnal sentimental cu observatii pe care numai un artist le poate percepe.