Da, Adam si Eva, tema mea favorita in arta plastica. Este notiunea de “unu” care are nevoie sa se rupa in jumatate pentru a capata constiinta de sine. Este principul “yin si yang” oriental unde contrariile nu pot fi concepute unul fara celalalt, nu pot exista unul fara celalalt. Este mirarea initiala pe care ontologic o traim cu totii cand muscam metaforic din frunctul cunoasterii. Mirarea si interesul cu care il descoperim pe “celalalt” numai pentru a deveni mai constienti de propria fiinta. Este orgoliul si forta cu care ne straduim sa ne individualizam pana la mometul in care – numai cei mai intelepti dintre noi – ne dam seama ca nu te poti rupe de “umbra” ta si ca si tu si ea sunteti de fapt acelasi lucru. Si apoi, daca indolenta metafizica nu s-a instalat iremediabil, incepe si mai interesanta calatorie de “regasire” cu jumatatea noastra. Si unii – mai norocosi, lucizi si tenace – mai apuca sa se si bucure de contopirea cu “tot,” cu multitudinea infinita si interconectata. E un carusel ametitor care fie te face sa-ti pierzi linistea fie te scufunda in marea de calm etern si de perpetua trezie.

Adam si Eva este un concept filozofic recurent in gandirea umanitatii pe care eu il desprind categoric din contextul biblic. Si este o eterna sursa de inspiratie pentru arta plastica universala. Am sa ma feresc sa pomenesc sau sa afisez aici lucrari cu aceasta tema si am sa public numai ce se afla in colectia mea. Asadar:

1. Adam si Eva – Dinu Radulescu

2. Adam si Eva – Silvia Radu (din pacate poza nu face dreptate lucrarii)

3. Adam si Eva – Iosef Krijanovsky

4. Adam si Eva (dupa ce au muscat din fructul cunoasterii), diptic – Dinu Radulescu

5. Inca o varianta Adam si Eva a lui Dinu Radulescu

Si multe altele pe care inca nu le-am achizitionat… 🙂