Marius BARB (n. 11 mai 1968, Lupsa, Alba) pictor

L-am cunoscut pe Marius Barb – asa cum se intampla adesea cu cei care creaza – mai intai admirandu-i lucrarile intr-o expozitie de la etajul Caminului Artei din 2008. Acolo am ajuns datorita surorii sale, Simona, mandra evident de fratele ei.

Lucrarile sale sunt recognoscibile, drept dovada faptul ca i-am remarcat panzele si in cateva case particulare pe care le-am vizitat in diverse ocazii.

In urma cu o saptamana, tot prin intermediul Simonei, am pasit in atelierul lui “Barbone” din zona Lipscani. De la bun inceput trebuie sa spun ca Marius este un privilegiat. Are un studio demn de Monmartre, cu o strada animata si boema sub ferestrele sale, intr-o cladire superba, cu o lumina generoasa care inunda prin ferestre mari atelierul.

M-au impresionat apoi linistea si dezinvoltura sa, ale unui om increzator in sine si in arta pe care o creaza, pe panze generoase, cu culori ce iti sar in brate. Este o gazda buna, un “mot” cum se recomanda cu pieptul umflat. Este un pictor conturat si un om pragmatic. Spun pragmatic pentru ca a stiut sa se plaseze in structurile potrivite care permit unui artist sa se ajute singur la nevoie si sa ramana intr-un circuit relational care ii sporeste valoarea: este cadru didactic la Academia de Arta si parte din conducerea sectiei de pictura a U.A.P.

“În ,,schimbul trei” al picturii contemporane românesti (adica cea care umple anii ’90), Marius “Barbone” Barb a reusit sa-si coaguleze înca din perioada formarii sale o marca personala, bine individualizata, cu care opereaza si acum. Nici vorba de plafonare sau autopastisa, ci, dimpotriva, de o desfasurare dezinvolta si mereu proaspata în jurul unui nucleu formal si de idei bine betonat si frumos argumentat”.

Horea Avram , Cuvântul, 1997, nr. 8, septembrie

“Demersul lui pictural reia motive mitografice consacrate, asa cum ni le-a lasat mostenire întreaga imagologie a antichitatii helenistice, dar într-o acceptiune ce supune forma unei încarcaturi semnificative ostentativ actualizata în substanta ei morala, atitudinala si simbolica. Truc ce-i sporeste expresivitatea plastica prin dinamismul compozitional si, deopotriva, prin vivacitatea rafinat patinata a colorismului, ce evoca numai atmosfera senzuala ori ritualista a scenografiilor antice – ale mozaicurilor, picturii parietale, ceramicii, ale inciziilor mitografice”.Corneliu Antim, Ziarul financiar suplimentul   Ziarul de duminica nr. 386, 01 feb 2008

Cromatismul sau dezinhibat ar putea sustine arpegii gestualiste dinspre expresionismul noldian spre emailuri chagalliene. Iata ca seriile sale picturale au ancorat acum, imprevizibil, în arhipelagurile Helladei. De mai multi ani, Marius Barb se documenteaza pe linie administrativ-pedagogica, dar si foarte pasionat, asupra figurativului antic elen. Osmoza între datele sale artistice si corpusul figurativ al stilizarilor grecesti a devenit un resort interesant si productiv al pânzelor semnate “Barbone”. ARTELE VIZUALE DUPA ’90 / Mediteraneo -ziarul de duminica Aurelia Mocanu 27.01.2009

Date biografice si repere artistice:

11 mai 1968 se naste in Lupsa, jud. Alba

1986 absolva Liceul de Arta din Cluj Napoca

1996 absolva al Academia de Arta Bucuresti sectia pictura

Din 1996 este Asistent Universitar Drd. la Univesitatea Nationala de Arte Bucuresti, Facultatea de Arte Decorative si Design, departamentul Design

Din 1994 participa la zeci de expozitii de grup sau personale.

Premiul I – pictura 1998 la Bienala de sculptura si pictura ,,Gheorghe Patrascu” Târgoviste.

Premiul Special acordat de Ministerul Culturii 1998.

Premiul U.A.P. 2004 – Bienala de pictura si sculptura ,,Gheorghe Patrascu” Târgoviste.

Lucrari în colectiile Muzeelor de Arta: Tâgoviste ,Constanta, Tulcea, Muzeul National de Arta Contemporana Bucuresti si în colectii particulare din tara si strainatate.

Inchei articolul printr-un gest anamnezic, cu aceasta lucrare de inceput a lui Barbone, fata de care are o afectiune speciala, dupa cum chiar el mi-a marturisit. Este atasamentul creatorilor fata de samanta originara din care au crescut vertiginos apoi. Probabil ca tinerea aproape a acestei reminiscente din perioada in care lava nu era inca pietrificata, da artistilor sentimentul de putere, de credinta ca au acces imediat la harta impaturita din care se poate redesfasura amploarea talentului si muncii lor.