“Dumnezeu nu se poate picta. Nu fac altceva decat sa-L arat asa cum este in mine” Vladimir Zamfirescu

 

 

 

Nu stiu daca ati auzit zumzetul… Rumoarea… Lumea artistica din Bucuresti a raspandit din gura in gura vestea expozitiei maestrului Zamfirescu, sau a lui Mirel, cum ii spun cei apropiati. Vernisata la 4 iunie, se va incheia pe 15 iulie. O selectie care merita cuvinte mari, intr-o admirabila distonanta cu modestia cu care Vladimir Zamfirescu isi vegheaza operele de la o masuta aflata la etajul salii Dalles. Lucrari mari, si la propriu si la figurat. Si pentru ca nu ma simt in stare sa perorez pertinent despre acest eveniment cultural, am sa las imaginile sa vorbeasca si pe altii mai priceputi ca mine. Eu mai mai adaug doar ca am fost fascinat de mainile pictorului, cu o osatura prelunga si o piele ca de pergament, fina si stapanita atunci cand mi-a intins-o pentru a i-o strange. N-am indraznit sa-l rog sa-mi permita sa i le si fotografiez dar sunt instrumentele prin care mintea si inima sa au creat panze fascinante.

 

 

 

“Pentru a fi durabila, orice constructie trebuie sa inchida, in maruntaiele ei, trupul unui erou sacrificat. Vladimir Zamfirescu este, cu certitudine, dintre aceia care traverseaza barbateste “celalalt taram” al picturii, sperand sa participe – prin aceasta “coborare in infern” – la eventuala ei reintemeiere.” Andrei Plesu

 

 

 

 

 

Artistul are o splendida pagina de internet la www.zamfirescu.net

 

 

“Chiar daca paraseste spatiul sacralitatii, el ramane cumva in mitul exemplaritatii, ceea ce dovedeste o mare capacitate de admiratie care, in ultima instanta, nu este decat un semn al prospetimii privirii si al candorii afective.” Pavel Susara

 

 

 

 

 

 

 

 

Portretul lui Neagu Djuvara

 

 

Alaturi de prietenul sau Nichita Stanescu, in 1983

 

Vladimir Mihai Zamfirescu – date biografice

 

*Se naste la 3 mai 1936, la Ploiesti. Mama este descendenta a unei vechi familii ardelenesti. Tatal va picta o vreme pentru a-si intretine familia iar Vladimir descopera “tentatia de a intinde vopsele frumos mirositoare pe cartoane nepreparate”

 

*1954, absolva liceul ‘I.L.Caragiale’ din Plioesti cu cele mai bune rezultate la “dexteritati” si sport (a fost in echipa de gimnastica a liceului)

 

*1954 da admitere la Institutul de Arte. Este respins

 

*1955 – 1958 urmeaza Scoala Tehnica de Arhitectura si Constructie a Oraselor. In fiecare an se prezinta la examenul de admitere al Institutului de Arte

 

*1960 Dupa 6 incercari, este admis la Institut. Studiaza cu Tiberiu Krausz, Aurel Vlad, Corneliu Baba. Afla si motivul respingerii sale repetate de catre Institut: dosarul “nesanatos”. Tatal sau fusese director si actionar al unei rafinarii

 

*1966 absolva Institutul ca sef de promotie; primele lucrari expuse la Salonul Bienal de la Dalles

 

*1967 urmeaza cursurile Scolii de Arta Bisericeasca si obtine atestatul de pictor de biserici

 

* Din 1971 devine o prezenta expozitionala constanta in tara si strainatate (Praga, Paris, Londra, Barcelona, Venetia, Monaco, Moscova, Damasc, Teheran, New Dehli, Sofia etc.)

 

*1980 Obtine bursa pentru pictura a Academiei Regale Suedeze

 

*1982 Bursa pentru pictura a Italiei

 

*1991 devine Profesor la Academia de Arta, sectia Pictura

 

* Primeste in atelierul sau mai multe vizite regale: Regina Sonia a Norvegiei (1999), Regina Margareta a Danemarcei (2000), Regele Mihai I al Romaniei (2005)

 

*2003 picteaza alegoria cu subiect sacru Ioan Botezatorul. tabloul va fi trimis din partea statului roman la Vatican, cu ocazia celebrarii a 25 de ani de pontificat al Papei Ioan Paul al II-lea

 

*2003 primeste Ordinul National pentru serviciu Credincios, in Grad de Cavaler

 

* Continua sa creeze in atelierul sau din strada Pangratti

 

 

Si tot cuvintele maestrului intr-o “Scrisoare” catre omenire:

 

“Mi-am vindecat ranile pictura cu pictura, pentru ca acum sa pot marturisi ca nimic nu este o bucurie mai mare decat aceea de a asterne pe panza inseparabilele naluci ale trairilor mele, indoielile, melancoliile, starile intermediare, exaltarile ori caderile mele. Tot ce am pictat e limita a tot ce sunt, iar ne-limita mea e chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Sper, asadar, sa ne putem regasi impreuna cu alesul dumneavoastra discernamant, recunoscandu-ne infatisarea Dumnezeiasca in plina lumina, fiindca restul nu e decat o nesfarsita singuratate.” Vladimir Zamfirescu