24 ianuarie 1860. O seara de iarna speciala pe Podul Mogosoaiei. Cuza Voda gazduieste un mare bal pentru a sarbatori un an de când a fost ales domnitor peste Moldova si Tara Româneasca. Erau vremuri interesante pentru moldoveni si munteni deopotriva, sub un domnitor nerabdator “sa ajunga din urma Occidentul”, o cursa care s-a dovedit pentru noi un fel de goana pentru a atinge orizontul pana în ziua de azi.

Sub protectia lui Napoleon al III-lea si sub privirile chiorâse ale Austriei, dinspre vest si ale Turciei, dinspre est, Comisia de la Focsani lucra de zor la prima Constitutie româneasca, un hatâr îngaduit de marile puteri dupa Conventia de la Paris din mai 1859. Dar nu în acea seara de 24 ianuarie. Palatul Regal era luminat a sarbatoare si sute de obrazuri subtiri, somitati ale zilei cu tinute amestecate, ba frantuzesti ba orientale, se foiau în sala de bal intr-un dant social care nu s-a schimbat în esenta pâna în ziua de azi. Gazde: Alexandru si Elena Cuza; Mihail Kogalniceanu – principalul partener de reforme al domnitorului- la loc de cinste probabil iar printre invitati si tânarul de 29 de ani Theodor Aman, ferches fiu de boier, întors de la studii de pictura în Paris si deja cunoscut în lumea artistica si în saloanele mondene din Bucuresti, Iasi si Craiova.

 Invatase arta picturii de la Michel Martin Drolling si de la Francois Edouard Picot si urma sa fie contemporan cu nasterea impresionismului pe strazile din Barbizon. Venise cu ganduri mari din Franta pe care le va si pune în aplicare: în 1863 si apoi în 1864, înfiinteaza la Bucuresti scoala nationala de arte frumoase unde este primul director. Practic Aman este cel mai în voga pictor român vreme de 25 de ani, pâna când steaua lui Nicolae Grigorescu se înalta orbitoare pe firmament.

 Dar toate astea erau în viitor fata de acea seara de ianuarie 1860. În acea seara, tânarul Aman avea sa se îndragosteasca. De doamna Ana Niculescu Dorobantu, mama a doi copii, o fata si un baiat. Sentimentele îi sunt fara îndoiala împartasite pentru ca doamna îi permite sa-i scrie, iar corespondenta dintre cei doi, care se va întinde pe parcursul urmatorilor 5 ani, sunt poate pagini pasionale din literatura privata.

 Au dansat probabil pentru prima data in acest salon (?) al Palatului Regal, si-au vorbit pe româneste, pe frantuzeste sau în greaca pe care cei doi o aveau în comun ca origine. Ana se nascuse Politinos iar Theodor era fiul serdarului Aman, un boier de rang mediu din divanul Munteniei, proprietar al mosiei Corlatel de la sud vest de Craiova, azi in judetul Mehedinti, care va fi sursa de venit pentru toti cei cinci copii ai serdarului, trei baieti si doua fete, pe tot parcursul vietii. Palatul Regal însusi nu era altceva decât casa marelui logofat Dinicu Golescu si transformata de Alexandru Ghica in resedinta domneasca în 1837 . Plutea înca parfum greu de Fanar peste Tara Româneasca. Cuza si Kogalniceanu iar apoi, din 10 mai 1866, Carol I, vor aduce peste tânara natiune româna institutiile statului modern.

 Aman va ramâne toata viata un ilustrator al vremurilor istorice carora le-a fost martor si participant si va muri cu titlul de academician în vara lui 1891. Dar iarasi am sarit peste timp.

Ma reîntorc în 1865. Ana – eliberata de casnicia cu Niculescu Dorobantu – si Theodor se casatoresc. Fiica Anei, Zoe Dorobantu, ramâne alaturi de mama sa. Va debuta pe scena de la Roma in 1883, ca soprana. Iat-o imortalizata de Aman intr-unul din tablourile sale.

 Dar esentiala pentru povestea noastra, povestea muzeului Aman de pe strada C.A.Rosetti, este ca Ana aduce ca zestre un loc de casa la o aruncatura de bat de Palatul Regal în care cei doi s-au cunoscut, pe ulita Clementei. Un loc unde Aman îsi va vedea visul cu ochii: acela de a avea un atelier exact pe gustul sau, un atelier care va deveni un salon la moda pentru sfârsitul de secol XIX bucurestean.

 Aman realizeaza el însusi planurile casei si rezerva partea dreapta a imobilului pentru atelierul dorit. Inalt cât ambele caturi si mobilat cu piese fie proiectate fie chiar sculptate de el însusi. Constructia începe în februarie 1868 si este gata în octombrie, anul urmator. Se vor fi schimbat multe pana atunci în plan politic. Monstruoasa Coalitie îl trimisese pe Cuza în exil în 1866 si, în acelasi an, partidele politice aduc pe tron un domn strain, pe Carol I, cel care va da României independenta.

 Nu stiu daca aceasta ilustrata ne arata Palatul Regal în forma sa originala, de pana în 1926 când cladirea este grav deteriorata de un incendiu. Dupa planurile arhitectului N. Nenciulescu, palatul este reconstruit asa cum îl stim astazi si terminat în 1937.

 Dupa cum spuneam, Aman va ilustra vremurile contemporane siesi dar se va întoarce recurent la inspiratia bucolica a mosiei parintesti sau a plaiurilor muscelene. Theodor Aman se naste în 1831 în Câmpulung Muscel, un târg documentat istoric de la 1300, ales ca resedinta temporara de mai multi domnitori, un ombilic comercial pe drumul dintre Brasovul si Târgovistea medievale, un loc disciplinat de consistenta comunitate saseasca de pana în secolul al XVII lea. Din cancelaria orasului, Neacsu Lupu trimite în 1521 primul zapis scris în limba româna catre judetul Brasovului. �Ipac, dau stire Mariei Voastre�� Si, alt motiv de mândrie pentru localnici, în Câmpulung Muscel Matei Basarab înfiinteaza în 1643, prima fabrica de hârtie din tara.

[…] In casa proaspat construita, Aman îsi va aduce si presa de gravura de la Paris si se va dedica studiilor si creatiei.

 Casa însasi si personajele din ea îi sunt adesea subiect de inspiratie. Acest tablou neterminat arata atelierul în toata splendoarea sa.

 În alt tablou, Aman se infatiseaza alaturi de fratii sai, tot în atelier, asezati la taifas.

 Alta pânza – un autentic document istoric – ne dezvaluie ce se vedea pe fereastra odailor private de la etajul locuintei Aman, undeva în deceniul al optulea al secolului XIX. Un Bucuresti rasfirat ca un sat de câmpie, o capitala ce îsi astepta înca urbanistii francezi care s-o transforme în micul Paris. Strada Clementei era totusi una dintre cele mai circulate din Bucuresti. Facea legatura dintre Podul Mogosoaiei – coloana vertebrala a urbei de atunci – si mahalalele ce se întindeau catre est.

 Theodor Aman moare în 1891, dupa 60 de ani gloriosi. Ramâne pedagogul vizionar al artelor frumoase românesti si pictorul care ne conecteaza la seva pariziana a secolului al XIX-lea. Iar casa pe care el insusi a construit-o va ramâne locuinta unei singure generatii. Pentru ca si post-mortem, Aman ramâne un pionier. Casa va deveni primul muzeu bucurestean de arta înca din 1908, prin hotarârea familiei si prin donatiile din patrimonial personal.

 Peste casa Aman a trecut aspru timpul dar anii 2000 regasesc imobilul într-o temeinica renovare si restaurare cu ajutorul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti si a Rotary Club. Nici acum nu este total redata vizitatorilor. Atelierul este deocamdata închis dar aripa din stânga, cu trei sali, este reintrata în circuitul cultural. Profitati de faptul ca intrarea este deocamdata libera dar îmbracati-va gros pentru a face fata celor 13 grade Celsius afisate de termometrele din interior.

 Holul de la intrare, cu fresce istorice si farmecul ordonat al arhitecturii impresioneaza fara doar si poate.

 O vizita la Muzeul Aman este o calatorie prin istorie, istoria secolului al XIX lea, de care zona este de altfel marcata. Casa Aman se gaseste pe strada C.A. Rosetti, între bulevardul Magheru si Calea Victoriei.

(Text si fotografii de Mihai Constantin)