La primul contact cu ingrijitul si eficientul sistem Artmark, ma întrebam cine este vizionarul care a pus cap la cap modelul de business. Iata în continuare un articol preluat din Ziarul Financiar, publicat în data de 13 octombrie 2009 si semnat de Iuliana Roibu:

“Un fost ambasador in Elvetia a vandut cele mai scumpe trei tablouri din Romania”

Cunoscut mai ales din cauza unor presupuse legaturi cu afacerile “baietilor destepti” din energie, din vremea cand era ambasadorul Romaniei in Elvetia, Radu Boroianu a deschis anul trecut o casa de licitatii de arta devenita deja cunoscuta, deoarece a vandut cel mai scump tablou din Romania.

In seara zilei de 25 iunie era agitatie mare la hotelul Marriott. Peste 400 de oameni venisera la Licitatia de Vara a casei Artmark, unde urma sa fie licitat cel mai scump tablou care fusese vreodata pus la vanzare in Romania. “Taietorul de lemne” al lui Camil Pissaro a intrat in licitatie la suma de 2,5 mil. euro, fiind evaluat intre 4 si 6 milioane de euro.

Nu s-a vandut. Dar a reprezentat un record pentru o piata in care cele mai scumpe tablouri vandute pana acum se invart in jurul sumei de 100.000 de euro. {i au fost vandute in mare parte tot la licitatiile Artmark, nume nou intrat – de aproape un an – pe piata galeriilor de arta si a caselor de licitatii din Bucuresti, piata dominata de doar cateva nume, printre care Alis, Gold Art, Monavissa si Pogany. Saptamana aceasta, pe 15 octombrie, la Licitatia de Toamna a Artmark, cea mai scumpa lucrare este estimata la 100 de mii de euro (Armand Guillaumin, “Paysage du Midi”).

***Radu Boroianu, presedintele Artmark*** (foto ZF)

“Nu sunt colectionar, nu sunt expert in arta, nu am avut fler pentru afaceri”, se caracterizeaza pe scurt Radu Boroianu. Devenit om de afaceri de mai putin de un an, de cand a infiintat casa de licitatii si galeriile Artmark, Radu Boroianu a fost regizor si, dupa 1990, a lucrat in politica – incepand cu o functie de secretar de stat in Ministerul Culturii si terminand tot cu o functie de secretar de stat, pentru francofonie. Penultima functie detinuta, cea de ambasador al Romaniei in Elvetia, l-a adus in atentia presei prin legaturile pe care le-ar fi avut cu infiintarea si ulterior vanzarea furnizorului de electricitate Buzzmann Industry.

Radu Boroianu neaga legaturile de afaceri cu companiile din energie, fiind suparat ca numele sau a fost atras in “afaceri tenebroase” despre care spune ca stie oricum foarte putine lucruri: “Am fost asociat aiurea cu afacerile din energie, nu am nicio treaba cu acestea, deoarece tot ce am facut eu a fost sa aleg oameni de afaceri valorosi elvetieni, cum este seful Sulzer, pe care i-am pus in legatura cu oameni de afaceri romani, despre care doar s-au zvonit lucruri negative si nici macar nu au fost prinsi cu fofarlica”.

Odata cu retragerea din viata politica, Radu Boroianu a pus la punct unul dintre primele proiecte pe care si le-a facut cand a inceput sa lucreze in Ministerul Culturii, in 1990, si anume acela de a promova pictura romaneasca. “Am aflat ca metoda care consacra un pictor si o natie de pictori are nevoie de doua elemente: de o breasla dezvoltata a pictorilor, de o scoala, dar si de o clasa a negustorilor de arta, deoarece cotarea de piata vine din anvergura pe care o capata negustoria de arta”, explica Radu Boroianu, care spune ca aici se afla radacina problemei si anume in faptul ca in Romania nu a existat acest angrenaj cu doua bresle. Pictori romani sunt – spune tot Boroianu – atat in pictura istorica (pe care ii “recupereaza” de la licitatii din strainatate la sume care ajung si la 5.000 de euro pentru un Nicolae Grigorescu, de exemplu), cat si in pictura contemporana (“care vine foarte puternic din spate, in special cu scoala de la Cluj”).

Dezvoltarea Artmark nu a costat in sine mult, spune Boroianu: un spatiu frumos de galerie intr-o casa din perioada antebelica, cheltuielile de infiintare si amenajare si un stoc de opere. Anul 2008 a fost “de test”, dupa cum spune acum Radu Boroianu; abia 2009 va fi an plin si daca lucrurile vor merge si in a doua parte a anului la fel ca in prima parte, cifra de afaceri a companiei ar putea varia intre 2 si 2,5 milioane de euro. Totul depinde de cum vor merge licitatiile de toamna si de iarna (din octombrie, respectiv decembrie). Pana acum, conform datelor oferite de Artmark, fiecare licitatie a rulat intre 450.000 si 500.000 de euro, cam 65% dintre operele prezentate fiind vandute. Boroianu spera ca si urmatoarele licitatii vor avea propriile recorduri, dat fiind ca acestea au reprezentant pana acum si 25-40% din valoarea vanzarilor de la licitatiile de pana acum.

In decembrie 2008, la prima licitatie organizata de Artmark, s-a licitat pentru cel mai scump tablou care s-a vandut vreodata in Romania. “Fata in roz” a lui Nicolae Tonitza s-a vandut cu 120.000 de euro. Miza a fost ridicata la licitatiile ulterioare: in iunie, Artmark a vandut “Port”, al lui Marcel Iancu, pentru 130.000 de euro, iar in cursul aceleiasi licitatii s-a vandut “Aise” al lui Camil Ressu cu 160.000 de euro. Acestea trei reprezinta cele mai scumpe tablouri vandute in Romania vreodata, tocmai intr-o perioada in care valoarea lucrarilor a scazut pe piata mondiala; conform indicilor furnizati de Artprice, 2008 a adus o scadere de 34,4% din valoarea lor de piata.

Cum o mare parte din ce se vinde la o licitatie este in custodie, ce ramane casei dupa ce se trag cortinele e comisionul, de 12% in cazul Artmark. Boroianu spune insa ca veniturile mai vin si din alte parti, cum ar fi vanzarile direct din galerii sau organizarea de licitatii private pentru colectionari, care nu sunt atat de multi.”