** Lili Pancu, pictorita (n. 13 septembrie 1908 – m. 29 aprilie 2006) **

Palatul Sutu din Piata Universitatii în care functioneaza Muzeul Municipiului Bucuresti. Pana la sfârsitul acestei luni puteti vedea acolo o extraordinara expozitie Lili Pancu. O artista care, prin mostenirea lasata, ne mustra ca nu am stiut sa vedem mai devreme valoarea evidenta a picturii sale.

** Sevaletul artistei pe care este expusa in mod simbolic pânza la care lucra cand s-a stins **

Retrospectiva este compusa din grafica si din panzele care au ramas în familie.

Daca aveti nevoie si de alte indemnuri pentru a pasi in aceasta superba cladire, aflati ca vizitarea expozitiei este gratuita. Trebuie doar sa impingeti usile batante si sa urcati la etaj.

Expozitia este admirabil sustinuta de un catalog scris de Cristian-Robert Velescu. De fapt nu este un catalog. Este un album si o monografie in acelasi timp, este cea mai documentata carte despre aceasta artista care isi merita titulatura de “pictor roman uitat” desi nu si-a gasit locul inca in paginile criticilor dedicati revalorizarii patrimoniului artistic precum Tudor Octavian, Mircea Deac sau Pavel Susara. Majoritatea informatiilor din acest articol provin din cartea scrisa de dl. Velescu.

Stiam despre Lili Pancu din discutiile avute cu mai multi colectionari si ii stiam si cateva panze pe care le vazusem rasarind accidental în piata de arta. M-am cutremurat insa la gandul ca priveam opera unei artiste care a pictat vreme de 70 de ani! Un om care se confunda biografic cu toata intinderea secolului XX!

Constanta Virginia Pancu (Lili Pancu) se naste în comuna Maicanesti, pe teritoriul de azi al judetului Vrancea. Tatal ii era jurist iar mama sa era fiica bancherului George Niculescu din Targoviste. Familia se muta curand in Nucet, jud. Dambovita, unde Nicolae Pancu este numit judecator. Prima clasa o absolva in urma pregatirilor particulare oferite de mama sa, in ultimul an al Primului Razboi Mondial. In 1918, micuta Lili este inscrisa la Institutul Catolic “Santa Maria” (Pitar Mos), unde va studia timp de opt ani.

In 1926, la sfatul unchiului ei Dimitrie Artareanu, se inscrie la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. In acei ani rectoratul Academiei este preluat de Camil Ressu, iar Lilli ii va avea ca profesori pe Ipolit Strambu, Jean Alexandru Steriadi si Cecilia Cutescu-Storck. In anii de studentie, Lili Pancu leaga o prietenie de o viata cu Lena Constante. Era inca epoca segregationismului sexual in invatamant. Atelierele fetelor se aflau pe strada Iulia Hasdeu, iar ale baietilor pe Calea Grivitei. Este incurajata de Ipolit Strambu sa expuna inca din studentie la Salonul Oficial de desen si gravura.

In aprilie 1931 calatoreste cu familia Artareanu la Istanbul iar in 1932 zboara cu cursa regulata Bucuresti – Balcic (!) pana in fieful picturii romanesti din interbelic. In iulie 1933 primeste “cu laude” diploma de absolvire a Academiei de Arte Frumoase.

In 1936 se casatoreste cu inginerul Marius Georgescu, isi deschide primul atelier, petrece vara în cercul boem al artistilor de la Balcic iar in noiembrie are prima expozitie personala la sala Mozart de pe strada Sarindar. Calatoreste la Paris în 1937 si 1938 si ramane fidela Balcicului, ca destinatie de creatie, stare de spirit si anturaj.

In 1939 se inscrie cu mama sa la cursurile Institutului de Cultura Italiana. Amandoua vor absolvi in 1943. Toamna lui 1943 este marcata de expozitia de la Sala Dalles.

Intre 1947 si 1954 familia trece printr-o perioada dificila. Conducerea comunista ii interzice participarea la expozitii oficiale. Membri ai cercului ei “burghez” sufera insa mult mai mult: domiciliu fortat in Baragan sau ani de temnita (varul ei Mihai Artareanu va petrece 16 ani in inchisoare, pana in 1964).

In 1955 i se accepta reintrarea in circuitul artistic fiind “transferata” la sectia de arte decorative a Uniunii Artistilor Plastici. Un afis anunta expozitia de pictura si desen Lili Pancu din noiembrie – decembrie 1957, la Galeriile de Arta ale Fondului Plastic de pe bulevardul Magheru.

Lucreaza in casele de creatie ale UAP de la Peles si Cumpatu. Expune in decembrie 1963 la actuala galerie “Galateea” de pe Calea Victoriei. In 1970 “i se da drumul” în strainatate, in tarile cu regim comunist. Calatoreste in Uniunea Sovietica, inclusiv tarile Asiei Centrale si in Republica Democrata Germania. Latul se largeste in primavara anului urmator. Impreuna cu sotul sau, pleaca într-o croaziera pe Mediterana si apoi in Polonia. In 1976 calatoreste în Franta. Toate aceste excursii sunt stufos documentate in desene si note de calatorie.

29 noiembrie 1977, se stinge din viata Marius Georgescu.

In 1978 are ultima sa expozitie la Galeria Simeza. Anii 1980 sunt presarati de calatorii in tari occidentale. Continua sa deseneze si sa picteze pana la sfarsitul vietii. La moartea sa, pe sevalet se gasea o panza inceputa in 1989 dar lucrarile sale sunt datate pana in 2005. Moare in apartamentul sau din Bucuresti la 29 aprilie 2006.