Superlativul din titlu nu-mi apartine ci este recunoasterea pe care breasla artistilor plastici i-a aratat-o lui Victor Vladimir Ciobanu in doua randuri, in 1990 si 2004. L-am cunoscut pe artist in atelierul sau din Piata Kogalniceanu, la ultimul etaj al unei cladiri interbelice, intr-un spatiu deschis si cumva auster. Este unul dintre putinii care isi pastreaza peretii atelierului goi, fara lucrari, asa cum am auzit ca este regula. Pentru a nu fi distras sau influentat de la lucrarea care se naste pe sevalet, zidurile sunt de un alb simplu, poate ceva ingalbenit de vreme. Pe rafturi stau insa stivuite sute de lucrari fenomenale care iti arata rapid universul original asupra caruia Victor Ciobanu este demiurg si subiect in acelasi timp. Se autocaracterizeaza ca avand o “disciplina de caine”, capabil sa lucreze fara oprire vreme de 8-10 ore, captivat de volutele si profunzimile lumii pe care a inventat-o. Lucrarile expuse in acest articol au fost fotografiate la repezeala, printre avalansa de planse pe care graficianul mi-a aratat-o. Exista intre noi promisiunea unei vizite dedicate fotografierii pe indelete a lucrarilor care imi vor demonstra afirmatiile tari de mai sus.

Victor Vladimir Ciobanu provine dintr-o familie refugiata din Basarabia. Se naste la Hotin la 11 mai 1940. Tatal sau era descendentul unei familii de vita nobila poloneza iar dinspre mama se trage dintr-o serie multiseculara de preoti ortodocsi. Isi aduce aminte cu o nostalgie barbateasca, ferma, ca s-a “nascut intr-un conac” spulberat apoi in iuresul istoric de dupa razboi, odata cu instalarea comunismului in Romania. Victor Ciobanu si-a propus – si a si reusit – un tel ambitios in viata: sa fie liber, sa lucreze cat vrea si la ce vrea, sa studieze adancimile artei si adancurile propriei fiinte de unde a iesit, mai caznit sau in suvoi, o lume aparte, particulara, personala, intima. Grafica lui V. V. Ciobanu arata o infricosatoare cantitate de munca, fiecare plansa arata unui cunoscator cate straturi de creatie, cate tehnici sunt folosite in elaborarea lucrarilor. Efectul, pentru avizati si necunoscatori deopotriva, este un relief, o volumetrie, o zvarcolire care te prinde captiv intr-o postura de contemplatie.

Pana la acest stadiu insa, Victor Ciobanu a platit un pret mare. Vreme de zeci de ani a desenat cel putin 10 ore zi de zi. Nu putea face asta fara o sanatate perfecta, fara a fi liber de viciul tutunului si al alcoolului si fara constitutia sa nativa care i-a permis dintotdeauna sa se odihneasca cel mult 5 ore pe noapte. “Dupa atata munca nici nu mai stiu daca sunt talentat. Dar nu talentul face diferenta ci aplecarea catre provocarile intelectuale si spirituale asupra artei si asupra solutiilor creatoare,” imi explica artistul. “Scoala de arta nu ar trebui sa inceapa cu copierea geniilor ci cu studiul materiei si al comportamentului sau.”

Victor Vladimir este mezinul familiei sale. A fost nevoit sa-si castige painea de la 16 ani si din acest motiv s-a transferat la liceul seral. A facut apoi trei ani de armata, “grei si duri”. Abia la 23 de ani, cu mii de ore de desen in urma, incearca si reuseste sa intre la sectia Grafica a Institutului de Arte “Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Absolva in 1968. In 1971 este primit in randurile U.A.P.

Isi incepe seria de expozitii in 1970 si expune periodic pana in 2006, cu predilectia la Galeria Simeza din Capitala. Tot la Simeza, pe 28 mai anul acesta, veti putea vedea o noua expozitie Victor Ciobanu. Nu o ratati!

Artistul are norocul, desi nu s-a preocupat niciodata de promovarea si vanzarea operei sale, sa aiba doua ateliere: la Bucuresti si in California. Pe coasta de vest a Statelor Unite se regaseste mare parte din familia sa, inclusiv fiica in casa careia Victor Ciobanu locuieste si creaza 6 luni pe an. Ciobanu poate trai astfel o vara eterna: sta in Romania vara si toamna si apoi in clima blanda californiana cand Romania este umbrita de sezonul rece.

Desi este comunicativ si extrovertit in aparenta, Victor Ciobanu are mereu un ochi desteptat inlauntru, vorba poetului, cu care priveste, sintetizeaza si pescuieste imagini elaborate pe care ni le aduce la lumina in lumea aspra si dezorientata in care ne ducem cu totii traiul. Inchei cu promisiunea de a reveni cu mai multe imagini si dupa ce va reamintesc sa luati contact cu opera sa in expozitia de la Simeza care se deschide pe 28 mai.