Angela POPA BRADEAN – Nascuta artist




***** Autoportret *****

Acest articol este datorat unei vizite în atelierul Angelei Bradean din noiembrie anul trecut. Am început prost vizita printr-o întrebare candida dar tradatoare a ignorantei mele: “De ce va semnati Angela Popa si nu Bradean?” “Pentru ca asa ma cheama,” mi-a raspuns artista. “Este un elogiu la adresa tatalui meu, Nicolae Popa.” Istoria ilustrului tata am relatat-o în articolul dedicat lui Traian Bradean de la acea data si în cel care urmeaza în aceasta luna.

Usa atelierului din strada Eforie s-a deschis tot datorita dnei Adriana Botez Crainic, prietena buna cu ambii artisti sot si sotie. Cu o asa o referinta, pictorita mi-a prezentat in extenso pânzele pe care le avea în atelier. Din nou m-a surprins abundenta lucrarilor, mai noi sau mai vechi, atât de multe încât ar fi putut umple simezele celor mai mari galerii din tara. De ce?, m-am întrebat si atunci si o fac si acum, de ce aceasta “productie pe stoc?” Cantitati debordante de talent si inspiratie? Un blocaj al mecanismelor care ar trebui sa asigure transferul din atelierul creatoarei în proprietatea colectionarilor? Probabil ca si una si cealalta.

***** Angela Popa si Adriana Botez Crainic *****

Nu ma pot abtine sa nu relatez aici o anecdota de sfârsit de secol XIX pusa pe seama unui pictor mare de la noi, sa zicem Aman. Un confrate i se plangea ca picteaza un tablou pe zi dar ca vinde unul pe an. “Daca ai sta asupra unei pânze un an, ai vedea ca ai vinde-o într-o zi,” i-ar fi raspuns maestrul.

Cert este ca acuta lipsa a unui sistem coerent de valorizare, de comercializare spus mai pe sleau, în arta contemporana româneasca, îi face pe multi pictori, pe artistii plastici în general, sa produca o sumedenie de lucrari al caror destin este incert de la bun început.

Pâna spre sfârsit de secol XVIII, un artist care crea o lucrare fara sa aiba o comanda în prealabil era privit de breasla ca un excentric nebun. Maiestria era masurabila, cota precisa si scopul bine definit. E ca diferenta dintre un copil dorit si unul, doi, trei, care apar puzderie intr-o familie ignoranta care se întreaba apoi cum naiba o sa-si creasca sumedenia de plozi.

A crea ce vrei si când vrei este un lux. Iar daca nu-ti permiti acest lux, ajungi sa traiesti într-o perpetua lamentare si confuzie identitara din punct de vedere artistic. Ce reprezint în arta? Care este mesajul meu? Ce cota de piata am? Ce ramâne dupa mine? Sunt întrebari legitime în mintea unui artist plastic. Si nu este neaparat vina lor ca – din cauza unui baraj nevazut dar atât de concret – se acumuleaza o cantitate uriasa de pânze colorate stivuite în ateliere.

Apoi m-a mai surprins ceva dupa vizita în atelierele alaturate ale sotilor Bradean: asemanarea între stilurile lor, între paletele coloristice si chiar între temele abordate. M-am gândit ca este firesc sa existe aceasta influenta – reciproca sau nu – dar aceasta concluzie de bun simt era complet eronata si îmi trada din nou ignoranta. Sotii Bradean nu se influentasera reciproc ci si unul si celalat erau produsul aceluiasi profesor: Alexandru Ciucurencu. Fisa mi-a cazut în timp ce eram într-o galerie din zona Dorobanti. Am vazut o pânza si mi-am zis “Uite un Traian Bradean.” Gresit. Lucrarea era semnata Alexandru Ciucurencu. Profesorul care si-a influentat atât de mult studentii si i-a incurajat sa-i multiplice reteta. Se vede asta la toti “ciucurencienii.”

In plus, sotii Bradean nu-si ascund datoria artistica pe care o au fata de maestrul Ciucurencu. Au finantat editarea unui album Ciucurencu, unul dintre cele mai consistente dedicate fostului profesor care exista la noi.

Date biografice:

Nascuta la Iasi pe 3 august 1934;

In 1959 absolva Academia de Arta la clasa profesorului Ciucurencu;

Devine membra a U.A.P în 1964;

Debuteaza în expozitii de grup în 1955;

În 1969 are prima expozitie personala la “Simeza”, în Bucuresti

În 1971 expune pentru prima data în strainatate, într-o expozitie personala la Napoi, Italia;

În 2004 este decorata cu Meritul Cultural în grad de Ofiter;

Lucrarile sale se afla în colectii de stat si particulare din România, Bulgaria, SUA, Argentina, Japonia, Franta, Germania, Anglia, Olanda, Italia, Grecia, Rusia, Spania, Belgia.