*** Sever Burada a fost, intr-o stare de ratacire a la Van Gogh, obsedat de tema autoportretului, care constituie o mare parte din opera sa ***

Tudor Octavian va scoate in curand un album monografic dedicat lui Sever Burada. Destinul si opera acestui pictor l-au impresionat atat de tare pe scriitor incat a decis, datorita unei donatii surprinzatoare din partea dlui Dumitrascu Bedivan din Craiova, sa transforme cele cateva pagini din volumul Pictori romani uitati intr-o carte.

Va fi o lectura tulburatoare pentru cei interesati de inca un episod brutal din represiunea stalinisto-comunista din deceniul al 5-lea al secolului trecut si un motiv de foiala si achizitii precipitate pentru negustorii si colectionarii care vor dori sa aiba in posesie o lucrare semnata Burada.

Vestea acestei monografii a transpirat deja in cercurile celor interesati si cota lui Burada a cunoscut un salt brusc in ultima vreme.

*** “Taranca din Dobrogea” se numeste aceasta panza de mari dimensiuni, o donatie a dlui Bedivan din anul 2006 ***

Am contribuit si eu modest la aceasta carte fotografiind cele doua lucrari monumentale ale lui Burada (au 2 metri inaltime fiecare!) care se afla in muzeul de arta Constanta datorita tot unei donatii a dlui Bedivan.

Autoportetul de la inceputul articolului este la un negustor care mizeaza pe un consistent profit. Pana la aparitia cartii, recititi articolul dedicat artistului din cartea Pictori romani uitati. Iata un citat: “Dupa razboi, numele lui Sever Burada a figurat, intre primele, pe lista de artisti interzisi.  […] Sever Burada a suportat ceea ce s-ar putea chema un tip de uitare oficializata. Nu i s-a permis sa expuna, iar interdictia de a i se cita numele si creatia a functionat zeci de ani fara sincope. Dupa ce a iesit din temnita, omul si-a dus zilele cum a putut, dar pictorul a fost ucis atunci. Nu cand astepta plutonul de executie, ci cand statul a decis moartea lui sociala. Multi pictori cu vederi politice de dreapta, afirmate in felurite moduri pana in 1945, au figurat pe inventarul de ostracizati. Cazul lui Burada insa e in toate privintele semnificativ, intrucat tablourile, cate ni s-au pastrat, arata un mare, un foarte original mester pictor.”

Povestea, reconstituita din diverse izvoare este urmatoarea: Sever Burada, de un talent fenomenal, indragostit de pictura Renasterii dar si de fervoarea pariziana in egala masura, a cunoscut apogeul creatiei la Paris, unde a stat vreme de 13 ani. Foarte bun prieten cu Traian Vuia de sprijinul caruia s-a bucurat, apreciat la superlativ de diaspora romana de la Paris care i-a comandat nenumarate portrete si alte tablouri si agreat ca artist de Regina Maria, Burada a fost un rasfatat al sortii pana la al doilea razboi mondial. Se spune ca Regina i-ar fi cumparat mai multe tablouri ba chiar ca la Balcic s-ar afla panze atribuite Reginei Maria dar de fapt pictate de Burada. Acum povestea, repet, reconstituita din cioburi si bucatele, spune ca prin interventii din suita regala lui Burada i s-ar fi pus o vorba buna pe langa Maresalul Antonescu pentru a-l tine departe de atrocitatile frontului. Drept urmare, Maresalul l-a trimis pe Burada in Transnistria, ca gardian al lagarului de la Vapniarka, in Ucraina de azi dar parte a Transnistriei romanesti intre octombrie 1941 si martie 1944. Cu minima cercetare istorica, puteti afla ca Vapniarka a fost un lagar de exterminare prin care – din pacate – Romania sub regimul Antonescu a contribuit la infamul holocaust. Cele 8-9 luni petrecute acolo l-au facut pe Burada sa fie judecat pentru crime de razboi si condamnat la moarte dupa 1945. Pedeapsa i-a fost comutata iar pictorul a fost trimis in domiciliu fortat in Baragan unde a cunoscut o degradare accentuata si a urcat pe culmile disperarii. S-a stins, uitat si distrus, in 1968.

Restul, pe indelete, in monografia ce urmeaza sa apara…

*** Muzeul de Arta Constanta intituleaza acest tablou “Portret”. Este insa fara indoiala tot un autoportret al lui Burada. Panza este colosala, de 2 metri inaltime iar senzatia mea a fost ca ma aflu in fata unui tablou a la Dorian Gray ***

*** Mai remarc faptul ca desi limitele biografice a lui Sever Burada sunt 1896-1968, in muzeul din Constanta este trecut la data decesului anul 1945. Este o intentionata greseala care simbolizeaza de fapt momentul cand Burada a fost strivit ca individ si ca artist de repercursiunile unui totalitarism in bocanci ***