Am ales sa ignor cu anticipatie posibilele comentarii “amicale” referitoare la acceptarea unui portret de la un artist plastic pentru ca vreau sa pun accentul nu pe subiectul acestei lucrari ci pe tehnica lui Jan Albu, una particulara si nemaivazuta de mine pana acum. Jan este de-a dreptul brutal cu panzele sale pe care intande culori de acril si le racaie cu o lama pentru a le da aspectul zgariat care ii creaza pana la urma stilul. Imi dau seama ca nici cuvintele nici fotografiile nu sunt suficient de elocvente asa ca promit sa revin cu un videoclip care il va arata pe Jan la lucru.

Mai remarc ca portretul pe care mi l-a facut mie cade – voit sau nu? – sub influenta unei lucrari a lui Tizian din 1510 si care se afla in Galeria Nationala de la Londra. Este vorba despre acest “Portret al unui barbat (L’Ariosto):

Nu Jan mi-a spus asta ci altcineva a remarcat similitudinea. Eu l-am intrebat insa pe artist de ce a ales aceasta maneca bufanta pentru a-mi imbraca bratul. Mi-a spus ca nu este o bluza moderna ci una din secole trecute. Este o cheie discutabila dar este o cheie pe care o accept. Abia astept sa duc panza la inramat si sa-i gasesc apoi un loc pe simeze.

Intr-o fericita armonie, constat ca l-am fotografiat pe Jan in timp ce incerca sa-mi fixeze trasaturile chiar din pozitia in care ma vedea si el pe mine. Asadar, inca o maneca bufanta