*** Vladimir Setran – Autoportret ***

 Am vazut pentru prima data o lucrare semnata maiestuos “SETRAN” la o licitatie Goldart. Mi-a atras atentia a doua oara cand desenul respectiv a fost una dintre putinele lucrari de arta contemporana care s-a si vandut. Daca ignoranta mea nu ar fi fost atat de adanca nu ar fi trebuit sa ma mir atat de tare. Dar tot ignorantei si curiozitatii mele le datorez faptul ca in acea dimineata de duminica mi-am propus sa-l cunosc pe artist. Adica sa fiu deschis oportunitatii. Care nu a intarziat sa apara. Cateva luni mai tarziu, pictorul Marius “Barbone” Barb m-a intrebat daca nu vreau sa-l cunosc pe “dom’ profesor Setran”. Am zambit. Ocazia se ivise.

Asa ca o saptamana dupa aceasta conversatie, iata-ma pe strada Pangratti, pe care o strabat zilnic in drum spre televiziune. Si culmea, intr-o cladire in care mai fusesem de cateva ori pentru ca acolo, la parter, isi are atelierul si sculptorul Constantin Lucaci. Iar pana sa moara, in aceasi cladire isi avea atelierul si Sabin Balasa.

Vladimir Setran m-a intampinat grav cu o voce abia soptita. Fusesem avertizat de operatia care il lasase fara un plaman si din cauza careia abia putea rosti cuvintele. Dar datorita careia putea sa mai fie gazda vizitatorilor avizi sa-l cunoasca. Pentru putina vreme am amestecat in starea sa si o anume gomosenie dar cat de rau ma puteam insela! Setran are suflet de adolescent pezevenghi si pus pe sotii! Avea seninatatea celui care traieste in “prelungiri” si gusta fiecare moment din ele. 

*** Setran si Marius Barb cercetand de dragul vizitei mele mapele extraordinar de bine ordonate ***

 Am intrat in lumea lui Setran intr-un mod sistematic desi in aparenta nu faceam decat sa purtam o amicala conversatie in trei. Am fost impresionat de ordinea pe care Setran a pastrat-o si a folosit-o pentru clasificarea cronologica si tematica a operei sale. Cred ca, cu un efort de meorie, si-ar fi putut aminti unde ii sunt toate lucrarile de care s-a despartit de la inceputul carierei sale in anii ’50 ai secolului trecut.

Inainte de a detalia pregatirea sa artistica, pomenesc episodul pe care Setran insusi il povesteste cu un umor fantastic. “Unde m-am nascut?” se intreaba pictorul. In Romania? In Ucraina? In Republica Moldova? Pe lume a venit la 23 martie 1935, la Hotin. Pe atunci parte a Regatului Romaniei, pe cand Romania era dodoloata si inca in pace. Apoi, dupa 1942, “judetul” Hotin a fost “inglobat” in URSS, mai intai in Republica Moldova si apoi rupt din nou intre cele doua entitati sovietice, cu castig mai mare pentru Ucraina. Asa ca pictorul se poate intreba pe buna dreptate “unde m-am nascut?”, mai ales ca pe buletin scrie Republica Moldova iar pe permisul auto, Ucraina.

Cert este ca Vladimir Setran absolva in 1959 clasa profesorului Ion Marsic de la Institutul ‘Nicolae Grigorescu”, in Bucuresti. Expune inca din 1957, din 1964 devine si cadru didactic la UNAB. Va urca treptele universitare pana la gradul de profesor, pe care il atinge in 1990. Tot in 1964 primeste premiul I al UAP pentru pictura. Se spune ca, in ceea ce priveste (si) premiile, important e primul. Au urmat apoi altele pentru arta monumentala, pentru design, pentru “ambient-instalatie” si apoi, inevitabile cand atingi o anumita varsta, cele speciale, pentru intreaga cariera si titulaturi de Doctor Honoris Causa de la o universitate sau alta.

La concurenta cu amprenta pe care o lasa artei romanesti contemporane, Setran este un creator de artisti el insusi. A predat unor generatii intregi, promotii din care fac parte si Marius Barb dar si Alexandru Ghildus, actualul Decan de la Design si patron, alaturi de sotia sa, al casei de licitatii Goldart. Iata si explicatia pentru care lucrarile lui Setran au aparut pe simezele de la BCU, promovate de fostul student al pictorului senior. Unde devine secundar meritul Goldart este atunci cand o lucrare Setran este cumparata. Semnatura are o valoare intrinseca si poate – ca in cate alte cazuri? – apreciem prea putin valorile cu care suntem contemporani.

 Lucrarile pe care le vedeti in continuare, acrilic pe panze de 100×100 cm nu au fost expuse niciodata in Romania. Au fost dezvelite intr-o galerie britanica anul trecut si de atunci stau cuminti in rastelurile atelierului din Pangratti. Au o consistenta carnala, electrica si hipnotizanta, o reteta poate in contrast cu desenele si liniile trasate de Setran, o distilare a picturii in ceea ce inseamna ea in esenta: culoare. 

Aceaste lucrari prezentate aici in premiera sunt doar un preambul al altei exclusivitati cu adevarat spectaculoase pe care o voi dezvalui in urmatorul articol dedicat lui Vladimir Setran.