Unul dintre sfaturile pe care le dau apasat oricarui artist este acela de a-si documenta riguros si ordonat opera. Faceti poze de buna calitate, retineti dimensiunile, data, materialele folosite pentru fiecare lucrare! Va veni momentul cand veti dori sa aveti – peste umar – un drum clar si ingrijit, macar din acest punct de vedere.

 

In virtutea acestei convingeri, Jan Albu mi-a dat un CD cu panzele fotografiate din 1990 pana azi. Nu e tot ce a facut – nici pe departe – fotografiile sunt uneori de o calitate execrabila, dar macar e ceva. Si gasesc interesant modul in care a evoluat sau s-a transformat viziunea sa tehnica in primul rand. Va prezint si eu o selectie ordonata cronologic.

 

 1990 – 1996

 

 

 

 

 

1996 – 1998

 

 

 

 

 

 

1998 – 2000

 

 

 

 

 

 

Cred ca deja intelegeti de ce am ales aceasta forma retrospectiva pentru Jan Albu. Nu a fost numai sansa de a avea in posesie aceste fotografii dar calitatea muncii lui cred ca il indreptateste pe deplin la asa o perspectiva prin ocheanul intors, ca sa parafrazez pe cineva. Pentru un pictor care cu exagerata modestie se declara “un amator”, aceste panze pot ofensa prin valoarea lor artistica pe orice artist care isi scoate in fata diplomele si nu lucrarile. Sa continuam.

 

2000 – 2001

 

 

 

 

 

 

 

2003 – 2004

 

 

 

 

 

 

 

2004 este si anul debutului expozitional al lui Jan Albu si lucrarile pe care le vedeti aici au fost puse pe simeze in februarie 2004 la Expo Art Point. Jan avea 45 de ani. Afisez aici si unul dintre primele texte critice scrise despre Jan. (Apasati pe foto pentru o imagine mai mare)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2008

 

 

 

 

 

In august – septembrie 2010, Jan Albu intra si in circuitul expozitional “mainstream” cu o expozitie intr-una din cele doua sali de la Simeza. Dar asta numai datorita prietenului sau Daniel Craciun, care i-a “subinchiriat”, l-a invitat sa co-expuna. Altfel, un sistem de galerii cu ochelari de cal uneori, nu i-ar fi permis niciodata “amatorului” Albu sa intre intr-o galerie a UAP.

 

 

 

Nu arat aici lucrarile de la Simeza pentru ca sunt cele pe care le-am gasit in atelierul sau atunci cand l-am cunoscut, in octombrie, si pe care le-am afisat in articolul anterior despre Jan pe care il gasiti aici.

 

 

Inchei numai cu o relatare a unei convorbiri cu un prieten senior. “Iti dai seama ca unii trec prin viata fara sa le fi spus cineva ‘Bravo!’, fara sa le spuna ‘Esti bun!’? ‘Ce destin ingrozitor!”. Vreau sa-i spun eu lui Jan ceea ce sistemul i-a refuzat dintr-o tafnoasa condescendenta: “Jane, esti mare!”