*** Horatiu Malaele, Tudor Octavian, Viky Manaila si Ruxandra Garofeanu. Mi-ar fi placut si mie sa fiu in aceasta fotografie dar, deh, cineva trebuia sa faca si poza ***

*** Artistul bantuit de muze si angoase. Sper ca nu acesta este mesajul esential pe care un artist la 58 de ani, dupa o cariera fantastica si cu inca multi ani de creatie in fata vrea sa-l transmita publicului. Va vrem ceva mai vesel, maestre! ***

Si indemnul de mai sus este unul deloc ipocrit, poate cumva ironic, dar autentic si sincer. Pentru ca e bine uneori sa auzim cum i-am influentat pe altii, fara voie si fara stiinta. Eu ii datorez lui Horatiu Malaele 2 episoade care mi-au marcat placut studentia. O placheta de caricaturi publicata de el in anii 90 mi-a servit de model luni in sir in incercarile mele de a descoperi daca am vreun talent la desen. I-am copiat de zeci de ori fiecare personaj publicat in acea brosurica. Dupa cateva luni de zile am conchis ca n-am strop de talent iar munca asidua necesara pentru a compensa absenta harului plastic era prea anevoioasa pentru mine. Asa ca, multumesc Horatiu!

Al doilea episod dateaza cam tot din 1995-1996 cand am primit insarcinarea la cursul de fotografie pe care il urmam cu studii aprofundate si intensive, sa realizez fotografii in timpul unui spectacol. Cu un tupeu cu care ma surprind si pe mine uneori, m-am dus la Teatrul Odeon unde Florin Zamfirescu si Horatiu Malaele jucau intr-o reinterpretare a operei lui Goldoni. Cred ca Malaele era si regizorul pentru ca de aprobarea lui am avut nevoie pentru a face fotografiile. A fost un episod important din formarea mea profesionala sa ma fatai cu o discretie ostentativa de colo colo prin sala de spectacol. Cer iertare spectatorilor carora le-oi fi stricat din placerea urmaririi piesei, dar multumesc celui care mi-a permis sa ma dezvolt dincolo de aparentele utilitare ale exercitiului de fotografie propriu-zis.

Evident H.M. nu stie de aceste lucruri si nici nu are de ce s-o faca. Vreau insa sa punctez ca – daca ne ducem viata principial si cu seninatate – influentam lucrurile in jurul nostru mai mult decat ne dam seama.

*** Eu zic ca-i Cioran, altii sustineau ca ar fi Albulescu. Eu cred ca am dreptate ***

Urmeaza exercitii ceva mai complexe, penita, acuarela si laviu: