Impacarea cu trecutul, razbunarea pe prezent. Sau invers?
Incep cu finalul, pentru ca spre aceasta imagine “curge” expozitia Marilenei Murariu pe care o puteti vedea in aceasta luna la Simeza… O tehnica pentru dezinhibarea unui vorbitor emotionat in fata unei sali este sa-si imagineze audienta in fundul gol. Ce poate fi mai curajos – cu ghilimele sau fara – decat sa arati “a la Courbet” originea politicii de la razboiul troian incoace?
Dar sa ne intoarcem la intrarea in galerie si sa dam o raita expozitiei.
Veti fi recunoscut deja personaje care au capatat chip in si dupa 1989, dupa ce singurele doua portrete care sufocau Romania comunista vor fi fost calcate in picioare. Intrebarea pe care mi-o pun este un pic pretioasa, recunosc, dar n-am gasit o alta formulare la fel de concisa: avem de-a face cu o inmultire prin meioza sau prin mitoza a cuplului “originar” al clasei politice romanesti?
Ce imi place la aceasta expozitie este ca ideea surprinzatoare este pusa in practica de o tusa sigura a unei artiste mature, intr-un registru expresionist care imi place compozitional si cromatic, pe alocuri chiar foarte mult. Asta ma face curios sa incerc s-o intalnesc pe pictorita si sa-i vad si lucrari din serii tematice anterioare.
Buuuun. Panza finala a expozitiei este cea care urmeaza. Cele patru “Elene”, un prenume care creaza o involuntara continuitate in politica romaneasca: Lupescu, Ceausescu, Udrea si Basescu. Ma intreb ce se va intampla cu aceasta panza. Doua dintre Elene nu mai au nici un cuvant de spus. Una dintre cele in viata ar putea cumpara lucrarea – printr-un interpus evident – si ar putea sa o distruga. Mi se pare un scenariu plauzibil.
Ce ma intriga la toate lucrarile in care apare Elena Ceausescu este monotonia mimetica: ranjeste plina de satisfactie! Si probabil ca in afara de finalul dramatic de care a avut parte, a si avut motive sa o duca asa toata viata. In fond, ce i-a lipsit? Problema este ca o vad “pedepsita” prea subtil de catre artista. De unde si nedumerirea din titlu.
Trebuie sa recunoasteti ca nu ai in fiecare zi ocazia sa vezi asa o imagine prin vitrina Simezei pe pe Magheru la o plimbare pe bulevard.