de Mihai Constantin (text/foto la Vatican)

Aproape de fiecare data cand ma uit la fotografii ale Pieta, ma simt cumva sleit de puteri si coplesit de admiratie. Si acum imi este greu sa scriu acest text pentru ca mi se pare ca orice e prea putin si ca imaginile trebuie lasate sa vorbeasca de la sine. Mie vederea acestei lucrari imi provoaca un ghem de emotie in stomac pentru ca simt ca am in fata ceva desavarsit, perfect si nu-mi pot opri o parte a mintii sa se intrebe “Cum de a fost posibil asa ceva?!!”

Durere limpede, moartea m-a-ntors

În bratele tale supus, aproape copil.

Tu nu sŸtii dacaƒ trebuie saƒ multumesŸti

Sau saƒ plângi

Pentru fericirea aceasta,

Mamaƒ.

Trupul meu, dezghiocat din tainaƒ,

Este numai al taƒu.

Dulci lacrimile tale îmi picuraƒ pe umaƒr

Sži mi se strâng cuminti lângaƒ claviculaƒ.

Ce bine e!

Neîntelesele peregrinari sŸi cuvintele,

Ucenicii de care esŸti mândraƒ sŸi care te sperie,

Tataƒl, baƒnuitul, nerostitul, veghind,

Toate-s în urmaƒ.

LinisŸtitaƒ de suferinta-nteleasaƒ

Maƒ tii în brate

sži pe furis :

Maƒ legeni usŸor.

Leagaƒna-maƒ, mamaƒ.

Trei zile numai sunt laƒsat saƒ m-odihnesc

În moarte sŸi în poala ta.

Va veni apoi învierea

Si din nou nu-ti va mai fi dat saƒ-ntelegi.

Trei zile numai,

Dar pânaƒ atunci

Mi-e atât de bine

În poala ta coborât de pe cruce,

Încât, de nu mi-ar fi teama caƒ te-nspaimânt,

Lin mi-asŸ întoarce gura

Spre sânul tau, sugând.

(Pieta – Ana Blandiana)

Cu instrumentele disponibile la fine de secol 15, in quattrocento-ul italian, un om realiza aceasta sculptura in mai putin de doi ani. A inceput lucrul in 1498 si a terminat in 1499. Incerc sa ocolesc cliseul de a-l numi genial pe Buonarroti, dar nu gasesc ceva mai bun. Era sculptor, pictor, arhitect, poet si a excelat in toate cate a atins. Nu era un barbat frumos dar cu siguranta ca in el pulsa o minunata lumina.

Comanda lucrarii a venit de la cardinalul Jean de Billheres, care era reprezentantul bisericii franceze la Roma. Omul isi dorea un monument funerar. Michelangelo i-a daruit in schimb o capodopera care, iata, il face nemuritor si pe comanditar. Sculptura nu vegheaza insa mormantul cardinalului ci este plasata in dreapta intrarii in basilica Sf Petru. Fusese plasata initial in capela Sf Petronilla, demolata insa de Bramante in timpul lucrarilor de extindere a basilicii Sf Petru.

Sculptura a starnit multe pasiuni, ba chiar un puseu de vanitate din partea impetuosului Michelangelo. Legenda spune, conform biografului Renasterii Giorgio Vasari, ca autorul a fost vexat de faptul ca unii contemporani atribuiau sculptura unui alt artist. Michelangelo a gravat atunci pe banderola care traverseaza in diagonala pieptul Fecioarei: “Michelangelus Bonarotus Florentinus Faciebat” adica “Michelangelo Buonaroti, florentinul, a facut-o”. Pieta este astfel singura sculptura semnata vreodata de Michelangelo. A avut remuscari repede dupa acest gest si si-a promis sa nu-si mai puna vreodata numele pe vreo lucrare.

Destinul operei avea sa cunosca un moment de cumpana. Pe 21 mai 1972, un geolog maghiar, cetatean australian, pe nume Laszlo Toth, s-a napustit asupra sculpturii urland “Eu sint Iisus Hristos, inviat din morti!” Raul nu l-a produs cu vorba ci cu 15 lovituri aplicate cu un ciocan pe care il adusese cu el. A rupt bratul Madonei, i-a spart nasul si una dintre pleoape. Minte multa n-au avut nici vizitatorii de atunci din basilica. S-au inghesuit sa puna mana pe una dintre bucatile de marmura sparte din lucrare si dusi au fost. Cateva bucati originale au fost recuperate dar nu toate. Culmea este ca Toth nu a fost pus sub acuzare, ci, in baza unui diagnostic de nebunie, a stat internat doi ani intr-un sanatoriu italian iar dupa eliberare a fost deportat imediat in Australia. Toth e nascut in 1940 si cica ar mai trai si azi, intr-un azil din Strathfield.

Restaurarea a durat vreme indelungata si a fost extrem de anevoioasa. Cand a revenit in circuitul public, Pieta a fost protejata de un perete blindat din acril. E pacat, pentru ca astfel nu poti admira sculptura decat frontal si nici nu am vazut fotografii “oficiale” din alte unghiuri. Se spune ca pentru reparatii si restaurare, au fost taiate si folosite bucati din partea din spate.

Pe nedrept am lasat cateva informatii legate de compozitie si constructia personajelor abia la final. Michelangelo a deschis un drum prin reprezentarea in sculptura a temei imbratisarii materne dupa coborarea de pe cruce a lui Iisus, o tema altminteri vast exploatata de pictura. Artistul insusi a mai realizat cateva alte lucrari pe aceasi tema, printre care si faimoasa lucrare neterminata la care Michelangelo cioplea atunci cand a murit, si care se gaseste in castelul Sforza din Milano, cunoscuta ca Pieta Rondanini.

Apoi observam ca Fecioara Maria este o fata tanara, care isi tine in brate fiul de 33 de ani, ucis prin crucificare. Michelangelo a dorit s-o reprezinte pe Maria pura si tanara, inspirat se pare de versurile lui Dante “Mama virgina, fiica a fiului tau”. Explicatia se gaseste in faptul ca – fiind parte a Sfintei Treimi – Iisus este si creator al Mariei care insa l-a nascut prin interventia divina a lui Dumnezeu – Tatal.

Mai exact, versurile lui Dante Aligheri, din  Cantul 33 din Paradis, Divina Comedie, suna asa:

„Fecioaraƒ Maicaƒ-a Domnului sŸi fiicaƒ, soroc nestrsƒmutat al vrerii

sfinte ce mai presus de fiinte te ridicaƒ,

tu esŸti aceea ce umana ginte ai înaltat-o astfel, caƒ Ziditorul nu

se sfii în lut saƒ se-nvesŸminte;

în pântecele tau s-aprinse dorul sub raza cui crescut-a mândra

floare ce raiului i-mpodobesŸte-ogorul…”

N-am sa insist asupra compozitiei piramidale, a gradului de slefuire perfecta a marmurei, a efectului plastic al mantiei Fecioarei si al rolului acesteia de a estompa discrepanta de proportii intre trupurile celor doi. S-a scris mult despre asta dar important este ca ansamblul este absolut PERFECT!