Teoria baudelairiana a modernitatii – Stefan Luchian si Giuseppe de Nittis

Madalina Margaritescu

Charles Baudelaire si-a dorit ca realitatea prezenta sa fie transformata in legenda, intr-un mit inradacinat in “inconstientul colectiv” si transmis din generatie in generatie ca un mesaj ce se adreseaza tuturor epocilor. Astfel imi propun sa vorbesc despre asa numita teorie baudelairiana a modernitatii facand trimitere la operele pictorilor Stefan Luchian si Giuseppe de Nittis. Aceasta teorie este prezentata de Antoine Compagnon in lucrarea Cele cinci paradoxuri ale modernitatii, in care spune ca fiecare dintre cele cinci paradoxuri ale esteticii noului este legat de cate un moment crucial al traditiei moderne, de cate un moment de criza, traditia moderna constituindu-se ca un ansamblu de contradictii nerezolvate.

Aflam ca prima criza s-ar situa in 1863, anul Dejunului pe iarba  si al Olympiei lui Manet, cea de-a doua in 1913, odata cu acele colaje realizate de Braque si  Picasso, cu minunatele caligrame ale lui Appollinaire, cu ready-made-urile lui Duchamp, cu primele tablouri abstracte ale lui Kandinsky si cu In cautarea timpului pierdut al lui Proust. Anul 1924, cand apare primul manifest al suprarealismului, reprezinta a treia criza. Cea de-a patra apare intre inceputul razboiului rece si 1968, acest moment corespunde epocii in care s-a format spiritual si care il agaseaza acum sau il deprima prin activismul plin de entuziasme, iar anii 1980 constituie cea de-a cincea criza.

Potrivit lui Hans Robert Jauss, adjectivul modern apare in secolul V, modernus fiind derivat din modo, imediat, recent, acum, si ne spune ca modernus nu desemneaza ceea ce este nou, ci ceea ce este prezent, actual, contemporan cu cel care vorbeste, iar modernul se deosebeste de ceea ce este vechi ori antic, adica de trecutul culturii grecesti si romane.

Baudelaire constata ca modernul se invecheste pe loc, el se opune mai putin clasicului atemporal cat demodatului, lucrului iesit din moda. De asemenea, considerat de Compagnon cel mai perspicace observator al sec.al XIX-lea, Baudelaire a semnalat cel mai bine efectele identificarii artei cu prezentul. Compagnon afirma ca modernitatea baudelairiana este de la bun inceput echivoca, ea reactioneaza impotriva modernizarii sociale, a revoluiei industriale etc.

Delacroix si Constantin Guys sunt cei doi artisti reprezentativi pentru modernitate din punctul de vedere a lui Baudelaire. Pentru acesta, Guys este o combinttie intre clipa si eternitate, intre miscare si forma, intre modernitate si memorie.

Placerea pe care o incercam prin reprezentarea prezentului, spune el, tine nu numai de frumusetea care poate il invesmanteaza, ci si de calitatea sa esentiala de prezent. (Compagnon, Antoine, 1998, p.27)

Impresionistii il venereaza pe Delacroix, acesta folosind inaintea lor diviziunea tonurilor, culorile complementare, dar si contrastele colorate.

Baudelaire incearca sa faca o analiza a raporturilor dintre arta si moda, care definesc modernitatea lui Constantin Guys.
“Cauta acel ceva care sa ne fie ingaduit sa-l numim modernitate caci nici un alt cuvant mai bun nu ni se infatiseaza spre a exprima ideea despre care este vorba.Tinta sa este de a desprinde din moda  ce poate ea contine ca poezie in istorie, sa extraga vesnicul din tranzitoriu…Modernitatea e tranzitoriul, trecatorul, contingentul, jumatatea artei, a carei cealalta  jumatate este vesnicia si imuabilul…Intr-un cuvant pentru ca orice modernitate sa fie demna de a deveni antichitate, este necesar ca frumusetea misterioasa pe care viata omeneasca  o introduce fara  sa vrea in ea sa  fie extrasa.”( Compagnon, Antoine, 1998)

Frumusetea aceasta misterioasa despre care vorbeste Baudelaire, mi se pare ca apare atat la impresionistul italian, Giusepe de Nittis cat si la pictorul  roman, Stefan Luchian.

Stefan Luchian a fost considerat pictorul a carui opera  deschidea o noua epoca in pictura romaneasca, un reprezentant al spiritului modern, dupa cum remarca criticul si istoricul de arta, Theodor Enescu. Luchian insa nu credea in teorii, el proclama intaietatea trecutului. In 1912, pictorul ii spunea unui jurnalist ca nu i-au placut niciodata teoriile.

Mai putina vorba si mai multa  isprava  pe panza. Ce folos de cei care sunt buni teoreticieni si zugravi prosti.( Enescu, Theodor, 2000, p.117)

Compagnon afirma ca modernitatea presupune recunoasterea naturii duale a frumosului, sau altfel spus a naturii duale a omului.

Modernitatea subiectelor, femeile, dandy, societatea din vremea Imperiului, sunt lucruri pe care Baudelaire le admira la Guys si elogiaza pictorul realitatii moderne si nu realitatea unei picturi moderne. Subiecte care vor fi tratate si de impresionisti in operele lor.

Caracteristicile modernitatii formulate de Baudelaire in comentariile despre Guys.

-non-finito-ul ce le va fi reprosat tuturor artistilor legati de traditia moderna dupa Courbet si Manet si mai cu seama impresionistilor dar si poemelor in proza ale lui Baudelaire. Baudelaire respinge ideea unei picturi migaloase apreciata  de juriile Saloanelor si reprezentata  in primul rand de Ingres.

-fragmentarul unul dintre elementele constante ale criticii la adresa modernilor, se spune despre ei ca picteaza amanunte,  impresii.

-neansemnatatea sau disparitia sensului poate fi cu greu despartita de refuzul unitatii si totalitatii organice. Non-finitoul se intalnesc tocmai in aceasta  lipsa  de determinare a sensului, opera nu mai vrea sa  spuna  nimic. (Compagnon, Antoine, 1998)

Luchian de exemplu a fost atent la lucrurile pe care pictura lui Grigorescu  in perioada 1885-1895 a fost nevoita sa le suporte, datorita temei non-finitoului si a dispretului pentru desenul academic. Pictura lui Grigorescu il atragea pe Luchian deoarece era simpla, a refuzat orice constrangeri, era sincera, seducatoare.

-autonomia, reflexivitatea sau circularitatea, definitia baudelairiana a modernitatii, postuland natura duala  a frumosului ii impune artistului o constiinta critica. (Compagnon, Antoine, 1998)

Potrivit lui Antoine Compagnon, natura duala a frumosului cu care se identifica, inseamna totodata si in mod necesar rezistenta la modernitate. Un principiu din poetica impresionita era acela al identificarii cu natura, dar cu alta intensitate. Luchian proclama acest principiu, iar  in opera lui se observa sensibiltatea proprie impresionistului. Pictorul a asimilat din estetica impresionista, experienta cromatica, atractia pentru gamele clare si acel efect de a conserva puritatea senzatiei.

Manet este singurul pictor modern ale carui opere l-a inspirat pe Stefan Luchian, dar si pe Giuseppe de Nittis. Influenta lui Manet in opera lui Stefan Luchian se observa in maniera de tratare a motivului, culorii, in sentimentul personal al naturii. Luchian se simte in stransa legatura cu natura, o iubeste si are senzatia ca este iubit de ea. In 1909, scria ca simte iubirea locurilor de la Moinesti, acest lucru fiind reflectat si in lucrarea, Margine de crang. De asemenea, isi transmite simpatia fata de cele mai delicate si fragile aspecte ale naturii.

Stefan Luchian, Margine de crang

Nimeni nu-ti vorbeste de umbra unui nor care trece deasupra campului sau de o picatura de roua tremurand pe un fir de iarba.(Enescu, Theodor, 2000)
Dorinta de a evoca impresiile vibratiei luminii in natura se identifica in nuantele vii, rafinate pe care le foloseste pentru a capta vibratia atmosferica din peisajele pastel. Stralucirea luminii care apare in peisaje sau in flori si pe care reuseste sa o transforme in motivul principal al tabloului, va aminti de aceea a impresionistilor, Manet, Renoir.

Giuseppe de Nittis este unul dintre pictorii italieni care au emigrat la Paris intre 1860-1870. Considerat un pictor monden apropiat inaltei societati, de Nittis prezinta interes pentru peisaj si viata contemporana. Pictor al vietii moderne, elegante, burgheze, Giuseppe de Nittis creeaza o lume care ne aminteste de universul personajelor lui Marcel Proust.

De Nittis exceleaza in pictura peisajelor, lucrarea In campiile de langa Londra prezinta un peisaj scaldat intr-o lumina dulce care estompeaza putin siluetele femeilor si ale copiilor asezati in campul cu flori.

Giuseppe de Nittis, In campiile de langa Londra

Un observator al toaletelor purtate de tinere in perioada respectiva le-a introdus in lucrarile sale, punand foarte mult accentul pe detalii, iar pentru a traduce impresia de plein air foloseste nuantele de galben, albastru si alb.

Giuseppe de Nittis, In the fields

Faptul ca acorda o importanta deosebita luminii se poate observa si in lucrarea din 1875, Le lac de quatre-cantons. Panza in care apare o femeie intr-o barca este executata in maniera lui Manet, dar folosindu-se insa de mai multe nuante pentru realizarea luminii reflectate.

Giuseppe de Nittis, Le lac de quatre cantons, 1875

Atat Stefan Luchian cat si Giuseppe de Nittis au fost influentati de pictura lui Manet. Luchian dupa cum afirma si Theodor Enescu, a asimilat prin afinitatea structurala cu Manet, abrevierea sintetica a formei si importanta compozitiei in suprafata. Vorbind despre sine, Luchian readuce in atentie cuvintele lui Baudelaire, El nu promite secolelor care vin decat propriile sale opere si nu garateaza decat pentru sine insusi.

Giuseppe de Nittis cu toate ca a fost un pictor care a avut o singura expozitie de-a lungul vietii, secolele urmatoare au apreciat operele sale datorita modernitatii acestora.

In terminologia baudelairiana modernitatea este o categorie atemporala aplicabila tuturor epocilor.
BIBLIOGRAFIE

Compagnon, Antoine, 1998, Cele cinci paradoxuri ale modernitatii, Cluj, Echinox

Enescu, Theodor, 2000, Scrieri despre arta, Stefan Luchian si spiritul modern in pictura romaneasca.  Editie ingrijita de Ioana Vlasiu, Bucuresti, Meridiane

Fride-Carrassat, Patricia; Marcade, Isabelle, 2007, Miscari artistice in pictura, Enciclopedia Rao

Limpressionnisme dans le monde-un movement international 1860-1920, direction editoriale Norma Broude, Paris, Ed. Nathan