Miracolul pasarilor (01) – Olga MORARESCU MARGINEAN
“N-am vrut sa fac niciodata vreo expozitie,” isi incepe descurajant de modest turul prin lumea sa inaripata, doamna Morarescu. A fi sotia lui Viorel Marginean i-a fost in mod paradoxal si element inhibitor dar si sprijin esential pentru a iesi pe simeze. Pentru ca, in ciuda declaratiei sale, este a doua oara in ultimele 8 luni in care eu personal o intalnesc pe aceasta pictora la o expozitie de-a sa. Si ma bucur ca e asa. A coagulat serii coerente de lucrari, bazate pe o teorie sensibila si incitanta: orice fiinta nu trece prin lume fara a lasa semnaturi energetice si mesaje spirituale impregnate in mediul pe care il traverseaza. Aceasta idee, care nu e nici originala nici cea mai socanta pe care am auzit-o vreodata, nu ar fi fost atat de apetisanta fara tusa sigura si simtul echilibrat al culorii de care Olga Morarescu da dovada in opera sa. Fara sa stii acest esafodaj ideatic din spatele pensulatiei, esti atras de compozitiile ponderate, care emana calm si caldura. O pictura cu adevarat esentializata, japonezo-minimala, as putea zice. De fapt, a spus-o mai bine Corneliu Antim intr-o cronica: “Olga Morarescu nu face pictura, face pictograme”. Inventeaza un limbaj.