Mihai Constantin

Realism socialist la Palatul Parlamentului

Unde se potrivea mai bine o expozitie permanenta cu lucrari din realismul socialist decat in “Casa Poporului”? Adunate de prin patromoniile de partid, ale Marii Adunari Nationale si din mai stie ce institutii, miile de lucrari care – la comanda de neignorat a Partidului – au ilustrat anii 50 – 60 ai secolului trecut, zac probabil prin cine stie ce depozite sau au fost distruse. Cateva zeci se gasesc insa in inventarul Camerei Deputatilor si poarta semnaturi grele sau obnubilate din arta plastica romaneasca: Ion Pacea, H.H Catargi, Eugen Popa, I. Schon (un pseudonim?), Maria Banica, Spiru Vergulescu sau Corina Lecca. Pe acestea le-am retinut sau le-am putut descifra dupa ce am vazut in avanpremiera panzele care vor constitui o mica expozitie permanenta din cadrul salii Constantin Brancusi de la Palatul Parlamentului.

Prin potentiala sa capacitate exorcizanta, expozitia poate servi drept o lectie de viata, o felie de istorie si prilej pentru un panseu despre povara de nesuportat uneori pe umerii omului aflat “supt vremi”. Initiativa apartine dnei. Rodica Ioana Ghilea, cea care conduce un mic serviciu cu o mare misiune: aceea de a fi responsabil cu amenajarea si buna stare estetica a uriasei cladiri a Parlamentului.

Pentru ca tocmai citesc pasionantele volume de memorii ale dnei Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, extrag din primul volum doua citate pe care le consider potrivite pentru acest articol. Va recomand insa lecturarea tomurilor in totalitate. Sunt captivante.

“Arta plastica (dupa 1947, n.n.) a fost si ea lovita din plin: s-au comandat, in afara de portretele oficiale ale conducatorilor, zeci de scene de uzina cu muncitori harnici si solizi, panze de dimensiuni mari care mergeau sa impodobeasca salile primariilor si sediilor de partid. Cateva personalitati puternice au continuat sa picteze mai modern, aproape numai pentru uzul lor propriu si cu mari sacrificii, de pilda Tuculescu sau Ion Gheorghiu.” (Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, vol 1)

Fara indoiala ca numele care apar in colectia expusa a Parlamentului nu sunt ale tuturor celor care au facut – din teama, din securizarea confortului si a privilegiilor, din mai stiu eu ce motiv – pactul cu comunistii si nici numele celor doi pictori pomeniti de dna Bentoiu nu sunt singurele celor care au rezistat – cu costuri mai mari sau mai suportabile – tentatiei de a-si pune numele si talentul in slujba noii ordini politice, dar nu imi propun sa fac eu ordine aici in aceasta perioada tulbure, inclusiv din punct de vedere plastic, din istoria Romaniei.

“In fiecare dintre capitalele europene ale fostelor state socialiste se inalta cate un grandilocvent “Palat al Culturii”, oferit in dar de Uniunea Sovietica […] Casa Scanteii a noastra a fost un asemenea dar, insa pana la urma a fost platita tot de romani. […] Aproape ca e inutil sa mai mentionam grandomania Casei Poporului; chiar si nesocotind-o, fapt este ca unitatea stilistica a Capitalei, cata era (nu foarte mare), a fost iremediabil mutilata.”

Asadar, daca veti ajunge in centrul expozitional al Palatului Parlamentului, nu neglijati coltul din extrema stanga a salii a doua, unde veti gasi tuse poate familiare dar imagini recognoscibile dar derutante. E un fel de estetica dadaista, in care elemente de comunicare verbala sau vizuala curente sunt asamblate in mesaje absurde.

Eugen Popa a fost trimis intr-un schimb cultural la inceputul anilor ’60 in China, unde a fost profesor. Unele surse il crediteaza chiar cu infiintarea disciplinei picturii de sevalet in China. Daca este asa, e un filon care merita explorat mai departe. Poate voi putea scrie un articol separat despre Eugen Popa.

 

Fractura istorica de la 30 decembrie 1947, data la care Mihai I al Romaniei abdica, prezentata aici ca o victorie populara…

O “Venetie” a lui Corneliu Baba, evident de factura mult ulterioara anilor 60 si intr-o nota discordanta – si estetic si compozitional – fata de restul lucrarilor din expozitia despre care scriu.

 

Colectivizarea…

In incheiere vreau sa sper ca acest colt expozitional va fi insotit de un text-prezervativ si cauterizant care sa contextualizele foarte bine perioada si constrangerile sub care au luat nastere aceste picturi. Un text util in egala masura si tinerilor care o vor vizita si strainilor care compun intr-o proportie substantiala numarul celor care trec pe acolo, in cadrul turului prin “palatul lui Ceausescu”. Un text, evident, tradus cel putin in engleza.