Mihai Constantin

 “Dar eu cum intru?!” ma intrebam in timp ce cautam inutil o sonerie in jurul portii opace si inalte de tabla groasa. Nici n-am apucat sa ating metalul pentru o prima bataie ca dinauntru clanta a fost apasata si Iacob Lazar m-a intampinat cu un suras linistit, senin, ca al unuia care stie mai multe decat noi si are o mare intelegere pentru slabiciunile omenesti. M-a poftit in curte si apoi in casa in timp ce el parea ca se afla simultan si inaintea si in spatele meu, de parca ar fi glisat nu ar fi pasit. Intarziasem 15 minute si, fara a mi se face un repros explicit in legatura cu aceasta, am inceput sa ma scuz stangaci. Pe o tava asteptau un ibric cu cafea calda si un bol cu biscuiti din care n-am gustat dar pareau deliciosi. N-am gustat pentru ca nu-mi puteam desprinde atentia de la amfitrionul meu, pictorul octogenar care emana un calm al celui carea atins sfere intelectuale si sufletesti de o profunzime neaccesibile oricui.

Descriu acum senzatii si emotii pentru ca pe Artindex Corneliu Ostahie l-a caracterizat deja pe Iacob Lazar (in tandemul de o viata cu sotia sa Rodica) intr-un alt articol pe care il gasiti aici.

Eu vreau numai sa recreez o atmosfera neverosimila – ca spatiu dar si ca timp – in care am respirat cateva zeci de minute in preajma acestui om. Precis in gesturi, elegant aproape in miscari, in ciuda anilor care il apasa, lucid si analitic atunci cand caracterizeaza oameni sau comenteaza situatii de actualitate. Si riguros in programul sau de peste zi. Spun asta pentru ca dupa ce mi-a deschis universul sau, mi-a permis sa fotografiez, mi-a daruit cateva albune si un frumos colaj din grafica sa de tinerete, am simtit ca vizita s-a incheiat si manat parca de o energie subtila, am revenit pe strazile zgomotosului, prafuitului si agresivului Bucuresti. Pentru aceasta paranteza de liniste si bun simt, ii multumesc lui Iacob Lazar.

Am mai aratat aceasta fotografie si in articolul despre Marius Cilievici si o reproduc si aici. Acum mai multe decenii, de la stanga la dreapta, Traian Bradean (urmeaza un articol si despre el), Iacob Lazar si Marius Cilievici.