Mihai Constantin

Anii 50 au insemnat pentru Traian Bradean perioada in care si-a asezat viata pe fagas, pe calea de urmat. A plecat de la Arad, unde era ucenic tipograf in slujba unui unchi si a urmat 6 ani de scoala de arte (din care 4 in clasa lui Alexandru Ciucurencu) si si-a cunoscut viitoarea sotie, Angela, fiica pictorului Nicolae Popa de la Iasi, stundenta si ea la arte cu un an in urma lui Traian. Au fost – ca pentru muuulti dintre romani – ani de lipsuri, saracie si nevoi. Dar erau anii tineretii cand nimic nu pare imposibil. Cu aprecieri deopotriva din partea lui Ciucurencu si a lui Corneliu Baba care ii recunosteau forta si talentul de desenator, tanarul Bradean lucra de zor pentru a deveni din ce in ce mai stapan pe mestesugul sau. Este motivul pentru care tehnica portretului a exersat-o indelung, cu cel mai la indemana model: el insusi. Artistul a pastrat cu nedeclarata afectiune aceasta serie de cartoane pe care am fotografiat-o recent in atelierul sau. Iat-o:

Dupa casatoria cu Angela Popa, o moldoveanca get-beget, ardeleanul Traian avea sa se deprinda cu linistea caminului si cu mesele regulate. Se vede asta si in rotunjimea obrajilor sai din portrete. Un motiv de glume si autoironii pe care pictorul si le asuma cu candoare.

In atelierul lui Iacob Lazar am gasit o fotografie mai veche cu Traian Bradean, care este totusi ulterioara perioadei din care provin portretele de mai sus. O redau insa ca inca un catalizator al calatoriei in timp.