Născut în 1906 la Bacău, după studii întrerupte de arhitectură, se înscrie la Academia particulară de Artă Plastică “Ileana”, patronată de Ion Theodorescu-Sion. Prima confirmare vine în 1930, din partea marelui colecţionar de artă Anastase Simu, care îi achiziţionează tabloul „Crucifixul”. Câţiva ani mai târziu, pictează, în cadrul unui colectiv de artişti, panourile unei expoziţii de pe Şoseaua Kiseleff. Urmează studii la Paris, cu maeştrii André Lhote şi Othon Friesz. Până în 1940, participă la “Saloanele Oficiale de Pictură”, apoi la “Sala Dalles”, alături de Gheorghe Vânătoru, Valentin Hoeflich şi Alexandru Basarabescu. În 1940, organizează prima personală la Ateneul Român, bine primită de critica vremii, iar în toamna aceluiaşi an, semnează decorurile piesei de teatru „Icarii de pe Argeş” de Ion Luca, pusă în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti, care este lăudată de Petru Comarnescu.

O parte a creaţiei sale din acei ani este caracterizată de reacţia violentă împotriva regimului bolşevic.

Operele sale au făcut obiectul unor cronici elogioase în revistele “Vremea”, „Gândirea”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Buna Vestire”, „Curentul”, „Universul literar şi artistic”, în ultima, sub semnătura lui Gheorghe Oprescu. După 1944, se retrage din viaţa publică, fidel convingerilor sale politice. Nu mai expune, trăieşte din vânzarea întâmplătoare a unor tablouri. În anul 1998 a fost organizată o primă expoziţie retrospectivă a artistului în oraşul său natal, Bacău.

Bolnav, uitat de public, George Zlotescu s-a stins în 1983. (text de Victoria Anghelescu)