Nu-l mai vazusem pe Matei de aproape doi ani, asa ca impactul lucrarilor realizate in acest interval a fost cu atat mai mare. Poate are un rol si panotarea din spatiul absolut special in care isi are atelierul acum, o cladire despre care nu adaug nimic deocamdata. Piesele pe care le-a mestesugit cum numai el stie sunt de mare efect si cel putin una ar trebui sa stea pe simezele muzeului contemporan de arta. Daca am avea unul care sa si expuna o colectie permanenta…

Asta e o lucrare absolut surprinzatoare. Superba! Se numeste “Priveghi”

Si Matei lucreaza mai departe.

“In hoc hortus a pravus.” Adica “in aceasta gradina a depravarii.”

Intr-un dialog antagonic cu mesajul lucrarii anterioare, iata o alta, tot marcata de un text in latina: “PER TUI FLAGELLATI CONSUMMATION DE TUAM MANUM EFFUGERE IMPOSSIBILE EST”

Aici mesajul este mai profund si mai dur: “Este imposibil sa scapi de biciul pe care ti-l manuieste propriul brat.” Iadul e in noi e sintagma care imi vine mie in minte. Titlul oficial e “Autoflagelare, a doua piele”.

Cred si acum, ca atunci cand i-am vazut prima data lucrarile, ca Matei Enric umple admirabil un spatiu destul de pretentios al artei contemporane. Cel al plasticitatii care, emanata din registrul mistico-religios, depaseste mesajul doctrinar si urca spre o autonomie si spre un inteles care nu au nevoie de nici un alt suport. Este arta! Bravo!

(Foto/text: Mihai Constantin)