Un text de Vasile PETROVICI, colecţionar de artă
Serii și perechi au pictat mulți pictori dintre care amintim: Claude Monet (n.1840 – m.1926) („Catedrala din Rouen”, „Căpițele”, „Parlamentul” , „Nuferii” etc), Henri Matisse (n.1869 – m.1954) ) („Ia românească”, „Dansul”), Corneliu Baba(n.1906-m.1997) („Regele nebun”, „Spaime”), Vasile Popa(n.1957) („Strada I.L.Caragiale”, „Peisaj la Hârsa”, „Autoportet”, „Centrul vechi al Târgoviștei”), Horea Paștina(n.1946) („Câmpie”, „Grădina Emiliei”, „Stânjenei la muntele Athos”), Ana Petrovici-Popescu (n.1986) („Struguri mucegăiți”, „Auto negru”, „Arhanghelul Mihail”, „Mamaia Zoe”) etc.
Subiectele seriilor sau perechilor pictate de Mihai Sârbulescu, cele mai cunoscute, sunt: „Stella Maris”, „Stânjenei”, „Balcic”, „Curte din Sibiu”, „Clopot”, „Vas”. În fiecare lucrare surprindem sensibilitate specifică autorului, în fiecare fiind prezent frumosul și echilibrul.

Stella Maris, biserica ridicată de regina Maria la Balcic în parcul care i-a adus atâta bucurie, constituie pentru artist un subiect pictural de intens interes. Întrucât lumina Balcicului are un farmec deosebit, care asprește sau dezintegrează obiectul, pictorul a realizat mai multe variante ale bisericii. Dar ceea care m-a impresionat foarte mult este aceea cu biserica oranj iar în jur totul este negru-violet. De când am văzut-o i-am spus că pentru mine, biserica radiază lumină în întuneric, acesta fiind de fapt și rolul ei real. În altă variantă domină albastrul, în alta gama rece, cerebrală.
„Stânjeneii” sunt reprezentați cu doi boboci și o floare. Sunt realizați pe diagonala principală acest lucru semnificând sfială, meditație, statornicie.
Balcicul cunoaște mai multe serii și anume „Balcic”, „Minaretul”, „Trepte la Balcic”. Balcicul „serializat” are în prim plan o alee de piatră străjuită de ziduri, care ocupă cea mai mare parte a tabloului, apoi flori și în plan secund de o casă cu câțiva pomi. „Minaretul” se înalță zvelt către cer ținându-i companie un chiparos. Aceste verticale sunt ponderate de liniile orizontale ale acoperișurilor, totul, cu excepția cerului, fiind înscris într-o elipsă. Până și pământul se înscrie în această elipsă.

Din „Curte la Sibiu” a realizat, până acum, zece tablouri folosind game diferite de culori pentru fiecare. Unele sunt pictate pe culori închise, altele pe deschise, altele pastelate. Cu ele a realizat o expoziție.
Seriile cu clopote și vase sunt numeroase. Clopotele realizate pe pânze pătrate au un echilibru pătrunzător iar cele pictate pe înalt dau măreția subiectului abordat. Ne putem imagina un clopot răsturnat metamorfozat într-un vas și invers. Clopotele sunt pictate aproape monocrom unele în alb altele în negru. Cred că geneza clopotelor, în pictura lui Mihai Sârbulescu, a fost determinată de mai vechile lui tablouri cu căpiță.

Dimensiunile lucrărilor din serii sunt medii – mici, de la 80×60 cm („Clopotele”) până la 30×26 cm („Stânjeneii”).
Pictează cu pastă onctuoasă, aceasta făcând ca tablourile sale să aibă frumusețea smalțului ceramicii. „Monocromiei” clopotelor și vaselor îi face contrapondere policromia celorlalte serii.
De ce ar picta un pictor același subiect de mai multe ori? Unul din răspunsuri este: pentru a încerca o altă gamă cromatică în noul tablou. Un alt posibil răspuns ar fi că artistul dorește să facă mai multe „studii” pe acel subiect. Nu pot să uit că mă aflam în atelierul pictorului Mihai Sârbulescu, când începuse un nou tablou din seria „Curte la Sibiu” și era nerăbdător, ca un copil, dorind să vadă ce va ieși din combinația de culori ce și-o propusese. Poate că acesta e motorul care îl îndeamnă să picteze și iar să picteze.
Îi place să vadă expoziții și mai ales să fie însoțit pentru a discuta despre lucrări. Citește mult atât literatură de specialitate cât și beletristică. Este pasionat de muzică acesteia dedicându-i timp pentru studiu și ascultare.

Mihai Sârbulescu s-a născut pe data de 23 februarie 1957 la București. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în anul 1981 avându-l ca profesor pe pictorul Marius Cilievici. Lucrările sale bucură privirea și sufletul colecționarilor atât din România cât și din străinătate. Este membru fondator al grupului Prolog. Trăiește și lucrează în București.