Francis Bacon (*28 octombrie 1909, Dublin – 28 aprilie 1992, Madrid) a fost un pictor britanic de origine irlandeză, unul din cei mai importanți pictori ai secolului al XX-lea. În opera lui, realizată pe suprafețe mari, este tematizată în special suferința corpului omenesc, deformat de violența vieții de fiecare zi, într-o existență lipsită de sens și de posibilitate eliberatoare. Tablourile sale instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului, răzbate totuși umanitatea omniprezentă și dominatoare.

Francis Bacon s-a născut la 28 octombrie 1909 în Dublin (Irlanda) din părinți englezi. Cu o sănătate fragilă, suferind de astm, nu a putut urma o școlaritate normală. La vârsta de 16 ani se manifestă primele înclinații homosexuale și este izgonit de acasă de către tatăl său. Francis Bacon pleacă la Londra, unde are diverse îndeletniciri ocazionale. Sub impresia unei expoziții cu tablouri de Pablo Picasso din 1926 și a suprarealismului francez, începe să picteze – ca autodidact – primele sale tablouri. În 1927 pleacă la Berlin, unde ia contact cu operele lui George Grosz, Otto Dix și Max Beckmann. Se întreține cu lucrări de decorație interioară și ca designer. Nu manifestă niciodată dorința de a urma o școală de artă sau de a lucra în atelierul vreunui artist. Călătorește la Paris, unde vizitează expoziții ale lui Fernand Léger, Joan Miró, Max Ernst și Giorgio de Chirico.
În 1929 se stabilește la Londra, unde deschide un atelier ca decorator de interioare într-un vechi garaj din South Kensington. Acolo expune covoare, tapițerii și mobile moderne din oțel și sticlă executate după proiectele proprii. Începând cu anul 1930 se consacră definitiv picturii în ulei, inițiat în această tehnică de artistul australian Roy de Maistre.
La expoziția “Art Now” din Mayor Gallery (Londra, 1933), Bacon expune pentru prima dată un tablou cu tema “Răstignirii” (Crucifixion), temă asupra căreia va reveni mai târziu și în alte opere. Tabloul este achiziționat de colecționarul Michail Sadler. Întrucât nu găsește un galerist care să-i servească ca impresar, Bacon își organizează în 1934 pe cont propriu prima sa expoziție personală cu picturi în ulei și guașuri, lipsită total de succes. Descurajat, pictează mai puțin, călătorește prin Europa, capătă pasiunea jocurilor de noroc și lucrează un timp ca crupier într-un cazino. În 1936 i se refuză tablourile la Expoziția Internațională a Suprarealiștilor, pe motiv că ar fi “prea puțin suprarealiste”. În 1937 expune câteva tablouri la o expoziție a tinerilor artiști britanici.
Din cauza suferinței sale de astm, Bacon este scutit de serviciu militar în cel de al doilea război mondial. Se retrage la țară în localitatea Petersfield în Hampshire. În 1942, Bacon se întoarce la Londra și își reia activitatea artistică în vechiul său atelier din Kensington. Nemulțumit cu creația sa anterioară, distruge o mare parte din pânzele realizate până atunci; din perioada 1929-1944 păstrează doar 15 tablouri. În 1944 este remarcat de critică, expunând la Londra tripticul “Trei studii pentru figurile la piciorul unei răstigniri” (Three Studies for Figures at the Base of a Crucifixion), în prezent la Tate Gallery, Londra, operă care bruschează publicul prin deformările duse la extrem, înscriindu-se pe linia expresionismului pictural. Urmează o serie de expuneri, care polarizează publicul și pe criticii de artă.