Pieter Bruegel cel Bătrân (n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.

Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut cândva între anii 1525 și 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniței de astăzi dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Își face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul. Tânărul Bruegel acumulează totodată solide cunoștințe umaniste, îi citește pe autorii antici, dar și pe Erasmus din Rotterdam și pe François Rabelais. În anul 1551 este acceptat ca maestru în “Breasla Sfântului Luca”. Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relații cu breasla locală a pictorilor.
În anul 1552 Bruegel pornește într-o călătorie în Italia, care avea să dureze doi ani. Vizitează Roma și Napoli, realizând un mare număr de desene, care vor stârni admirația prietenilor artistului. Întors la Antwerpen, își mută preocupările în cu totul altă direcție: începe să studieze obiceiurile locale, frecventează cârciumile flamande și ia parte la petreceri populare. Lumea țăranilor, cel mai puțin atinsă de convențiile impuse de comportament și etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspirație. Adesea, îmbrăcat în straie țărănești, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe.

Din cauza tulburărilor politice care cutremură Olanda acelor vremuri, Bruegel se mută în anul 1563 la Bruxelles, unde are loc căsătoria cu Marieke Coecke. Primul fiu, Pieter, cel ce va deveni pictorul Pieter Bruegel cel Tânăr, vede lumina zilei în anul 1564. Din acel moment, Bruegel începe să creeze cea mai mare parte a operei sale, cele mai importante tablouri fiind realizate în răstimp de mai puțin de șase ani.

Pictorul moare la Bruxelles pe 18 septembrie 1569. Deoarece Inchiziția teroriza întreaga Flandră, artistul, aflat pe patul de moarte, arde câteva dintre cele mai compromițătoare pânze, pentru a-și proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii Notre-Dame de la Chapelle din Bruxelles.

Arta lui Bruegel este atemporală și în același timp inseparabil legată de epoca sa, perioadă de înflorire a culturii umaniste și de mari transformări religioase, politice și intelectuale, în care se răspândesc cu repeziciune ideile Reformei protestante. Călătoria în Italia a avut o importanță decisivă pentru dezvoltarea lui Bruegel ca pictor. Influențele artei italiene erau, de altfel, evidente în pictura flamandă din acea vreme. El realizează însă o cotitură fundamentală: arta, care pentru creatorii renascentiști reprezinta o reflectare a celor mai de preț calități omenești, se transformă – în cazul lui – într-un instrument de descriere a vieții de fiecare zi, de creare a unor imagini care oglindesc obiceiurile epocei, satirice, sarcastice și în același timp frumoase.

Pieter Bruegel cel Bătrân a fost inițiatorul unei adevărate dinastii de pictori. Pieter Bruegel cel Tânăr (1564-1638), fiul său cel mai mare, lucrează la Antwerpen începând din anul 1585; este un copiator talentat al tatălui său. Fratele lui, Jan Bruegel (1568-1625), pictează la început flori, dar după o călătorie întreprinsă în Italia devine un peisagist original, cu o sugestivă paletă cromatică. Și fiul lui Jan, Jan Bruegel cel Tânăr (1601-1678), va deveni la rândul lui pictor, la fel ca și cei doi fii ai acestuia, Abraham și Jan Baptista.

Comitatul Flandra (neerlandeză Graafschap Vlaanderen, franceză Comté de Flandre) a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Belgiei, Franței și Olandei. Comitatul era unul dintre cele mai importante domenii ale Regatului Franței, dar din 1384, de la moartea contelui Ludovic al II-lea, acesta intră treptat sub influența Țărilor de Jos Burgunde. În 1526 este detașat în mod oficial de Regatul Franței, dar în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea partea sudică a comitatului este recucerită de către Franța. Comitatul își încetează existența în timpul războaielor revoluționare când este desființat și transformat în departamente ale Republicii Franceze.

Teritoriul comitatului nu corespunde decât parțial cu regiunea actuală Flandra din Belgia. Acesta nu cuprindea provinciile actuale Brabantul Flamand, Anvers și Limburg. Pe lângă aceasta diverse teritorii actualmente în Franța și Olanda au aparținut la diverse momente de comitat. Teritoriile acestuia erau:
În Belgia:
mare parte din provinciile belgiene actuale Flandra de Est și Flandra de Vest.
Flandra romană: regiunea din jurul oralelor Tournai și Mouscron.
În Franța:
Regiunea Westhoek actualmente în departamentul Nord: câmpia maritimă din jurul orașului Dunkerque și zona de câmpie din jurul orașelor Hazebrouck și Armentières.
Flandra romană: regiunea din jurul orașelor Lille și Douai.
Până în 1191 regiune Artois făcea parte din comitatul Flandra, dar ulterior a fost detașată și ridicat la rang de comitat.
În Olanda:
Flandra Zeelandică, porțiunea din sudul provinciei olandeze Zeelanda, situată între râul Schelde și frontiera belgiană.

În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Judith, fiica lui Carol cel Pleșuv a primit regiunea care avea să devină Comitatul Flandra în 862. Acesta din secolul al XI-lea a devenit o posesie a Regatului Franței. În 1191 restul comitatului a intrat sub autoritatea conților din comitatul vecin Hainaut, iar în 1384 întreaga regiune a intrat în posesia ducilor de Burgundia. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713, aceasta intră sub tutela ramurii austriece.
În această perioadă regiunea a înflorit datorită comerțului și a industriei textile. Ghent, Bruges și Ypres au fost unele dintre cele mai importante orașe din Evul Mediu. Bunăstarea și bogăția regiunii au făcut-o renumită, arta, și în special tapiseriile și pictura flamandă dezvoltându-se în această perioadă. Totuși, bogăția și urbanizarea regiunii au făcut ca această să fie puternic afectată de marile epidemii de ciumă și de războaiele din regiune: Războiul de 100 de ani și conflictele reformei și contrareformei
După începutul Revoluției franceze din 1789 regiunea intră treptat în zona de influență a Franței, fiind incoroporată teritoriului Primei Republici Franceze în 1795. Vechea organizare teritorială feudală a fost înlăturată și regiunea a fost organizată în departamente (Lys și Escaut) și comune.

Pieter Bruegel cel Tânăr (1564–1638) a fost un pictor flamand născut în Brüssel și decedat în Antwerpen. El a mai fost numit Helse Brueghel sau Höllenbrueghel. Stilul lui Pieter Brueghel este pregnat de perioada de trecere de la reanașterea târzie la barocul timpuriu.

Pieter Bruegel, fiul lui Pieter Bruegel cel Bătrân a început să picteze la o vârstă mai înaintată. El a avut în Brüssel, împreună cu fratele său Jan Brueghel cel Bătrân și sora lui Marie, o copilărie scurtă. Deja când avea vârsta de 5 ani, tatăl său consideră că este necesară în Antwerpen, cultivarea fiului său. În anul 1585 obține certificatul de meșter în legarea cărților la Lukas. El are un atelier în Antwerpen, unde lucrează sporadic și fratele său mai în vârstă. Pieter Brueghel moare în 1638 la vârsta de 74 de ani, în același an moare și soția lui Elisabeth Goddelet cu care era căsătorit din anul 1588 și cu care a avut șapte copii.

Text: Wikipedia

Fotografii de Mihai Constantin